Posturile vacante pentru care poate opta un fost angajat Petrom dupa disponibilizare- in engleză
Membru OMV Group, ce dr"e"acu!
Razboaie intre iubitorii de rock si cei de manele mereu vor fi purtate, la fel ca si intre cei ce asculta reggae si cei ce asculta muzica populara, ori house deplasat. Probabil ca omul se naste cu o ura, si nu in ceea ce priveste genul diferit de muzica pe care-l asculta prietenul sau vecinul. Ura purtata de catre om, cred ca e indreptate mai degraba impotriva tuturor celor care i se opune, mai ales atunci cand e ferm convins ca punctul sau de vedere e 100% drept.
Ma rog, punctul sau de "ascultare"! in ceea ce "priveste" muzica, deoarece muzica ca si dragostea, pe langa faptul ca se asculta, se mai si simte. Iar daca unei persoane guta ii transmite ceva, nu ai cum sa o intorci de la ascultat manele. Ca si in cazul unui individ, care e convins ca versurile rammstein l-au ajutat sa treaca peste o dificultate emotionala.
Cand se intampla astfel de lucruri, ambii indivizi vor ridica in slavi interpretii de muzica amintiti mai sus, crezand ca fiecare in parte asculta melodia relativ "corecta".
Insa interpretarea, melodia, formatia corecta nu exista, deoarece fiecare individ in parte asculta doar ceea ce vrea si-i PLACE. Iar asa cum stim, scara de valori e conceputa si aranjata diferit de la o persoana la alta
Nu-mi pare semn de maturitate sa-ti acuzi un prieten ca e prost doar pentru faptul ca asculta cine stie ce gen de muzica. Deprinderile pe care si le insusesc oamenii dupa ascultarea si ajungerea la indragire a anumitor genuri muzicale, sunt doar niste miscari ale corpului, impulsuri necontrolate ale creierului, pe baza carora nu trebuie in niciun caz sa etichetam o persoana.
Ala e prost, asculta manele, scuipa seminte si ragaie ca un porc in timp ce-si priveste conationalii jucand tennis de picior.
Ala e idiot, poarta o freza de doi lei, asculta vreun hotel din cine stie ce capitala japoneza.
Ala e cretin, da din cap necontrolat cand asculta rammstein.
Ragaitul, coafura, scuipatul, miscatul capului pe verticala si alte semne, tin de civilizatia oamenilor, iar prea putin de modelul comportamental indus de un anumit gen muzical. Ca unii sunt predispusi, comportamental, sa asculte un anumit gen de muzica... asta e altceva, despre care nu doresc a discuta in aceasta pledoarie.
Ceea ce am vrut sa spun mai sus e o simpla introducere "suava" pentru "frustrarea" mea de astazi, in care voi pune un DAR:
Fie ca asculti muzica populara, rock, simfonica; manele, house, bause, mause, rap, ori vreun radio comercial, sau vreo guerilla- ASCULTA-L IN ASA FEL INCAT SA NU DERANJEZI PE ALTII.
Da-l in cacat incet, ca poate cei ce-ti sunt imprejur nu au chef sa-ti auda interpretii favoriti. Stii cum e cu scara de valori? Am vorbit mai sus de ea. Poate altii ii considera cei mai prosti behaitori in microfon, in timp ce tu-i vezi aurul sonor al inimii tale.
Vrei sa asculti melodia cu volumul dat la maxim? Pune-ti tată căşti; du-te la club; la restaurant; poate eu am chef sa ascult sunetul naturii.
Inca doua intersectii cu sens giratoriu si Pitestiul o sa ajunga un oras cu prioritate de "stanga". Fara implicatii politice.
Astazi am avut ocazia si il vad si pe cel de pe Bulevardul Libertatii, dupa ce in urma cu trei saptamani ma invarteam spre bucuria inimii mele in sensul giratoriu din Exercitiu, terminat si el destul de repede de la startul lucrarilor.
Daca initial priveam cu reticenta constructia scuarurilor in mijlocul intersectiilor pitestene, mai ales in cazul "Craiovei", cand pentru amplasarea sensului giratoriu au fost desfiintate semafoarele, acum am ajuns la sentimente mult mai senine, solutia aleasa de ADP parandu-mi de-a dreptul "inteligenta", sau ma rog, ideea data Administratiei Domeniului Public de vreun pitestean cu scaun la cap.
Probabil ca in cateava saptamani vom vedea si pe Bulevardul Republicii un giratoriu, observate fiind sapaturile si desfiintarea semafoarelor in urma cu cateva zile.
Sa punem la pamant, aproape, toate semafoarele scapand o data cu ele si de secundele pretioase piredute in trafic. Sa le inlocuim cu spatii verzi rotunde, facand si economie la curent. Nu asa de multa, ca spatiile alea verzi mai trebuie si irigate.
Sa schimbam, zic, si ceea ce a mai ramas neschimbat, pe ici pe colo, dar sa avem mare grija cu bucurestenii. Mare grija, mai ales atunci cand sunt in interiorul sensului giratoriu si-ti ofera prioritate.
O problema a mea ar fi ca nu ma pot tine de cuvant. O alta problema ar fi ca uit. Deci daca uit, prima problema se prescrie sub influneta celei de-a doua, asa ca am circumstante atenunate in cazul in care nu indeplinesc o promisiune.
Stiu asta si deci ma chinui sa nu promit niciodata nimanui nimic. Insa din cand in cand o mai dau in bara; spun ca revin intr-o saptamana si nu fac asta.
Ca sunt uituc stiu aproape toti. Iar ca sa intaresc asta am sa descriu un tablou de viata.
Multora li se intampla sa uite ca au ochelarii la ochi, cautandu-i de zor prin cele mai intunecate locuri ale casei, masinii, ori clubului. Ma rog, fiecare unde isi foloseste ochelarii.
Eu sunt un pic mai diferit, nu pot spune ca n-am avut niciun episod in care as fi uitat de ochelari, dar parca am altele... mai grave sa zic asa.
Ieri seara ma spalam pe dinti cand am auzit telefonul sunand. Am scuipat colgate-ul dupa care am purces spre cautarea telefonului. L-am gasit, am vorbit- putin, nu mult. Am incheiat convorbirea, am pus telefon pe masa si am revenit la activitatea de spalare a dintilor.
Ajuns in baie am observat ca periuta de dinti era de negasit. Unde as fi putut-o pune in cazul in care in suport nu era? Probabil prin casa- zic, chiar daca nu am astfel de obiceiuri.
Si caut-o prin locurile in care am vorbit la telefon intitial. Cand vorbesc la telefon trebuie sa ma plimb, neaparat; e sistemul meu biela manivela, ori pavlov.
Ma uit pe televizor. Nimic! Pe langa calculator, pe langa noptiera, pe masuta de pe hol. Nimic?
Revin in baie holbandu-ma la sertar. Caut prin el; periuta de dinti nimic.
Stau doua secunde gandinu-ma la alte posibilitati. La un moment dat ridic pumnul stang involuntar si-mi dau seama ca el stransese, pe toata perioada cautarilor, periuta de dinti.
Acum am nevoie de compatimire, in si spre amuzamentul ălor mulţi
Am o portita de net prin Internet Gateway, asa ca nimic nu-mi poate opri degetele din a apasa frenetic butoanele tastaturii. Da-l in ma-sa de spate!
Azi s-a deschis al doilea mall in Pitesti- "Trivale" denumit inca de raposatul, un fel de complex "Fortuna" cu scari rulante, pe care n-as da doi bani. Cert, nu prea stiu care e definitia mall-ului, dar parca "Trivale" e o replica proasta de genul: "pe dinafara e vopsit gardul, iar inauntru-i leopardul". O terasa anemica, un etaj pentru electronice si electrocasnice ocupat in intregime de Domo, si un ultim etaj ce ar parea un restaurant "wannabe" (cum zice congolezul).
Heh, initial credeam proiectul a fi unul cu pret de realizare minim si profit maxim datorita amplasarii complexului comercial, dar astazi mi-am schimbat parerea.
Heh x2, si eu care-mi spuneam ca lifturile ar fi fost separate de magazine doar din intamplarea. Insa nu strica niciodata sa treci si pe la raftul de pantofi in drumul tau spre procurarea unui computer nou.
Nasu Petre a fost cunoscut in comuna drept cel mai mare, mândru si rau de gura birjar de la 1925 incoace. De fapt, la batranete s-a lasat meseria de el, sau mai mult din vremurile in care nici la nunti nu au mai fost folosite care; dar gura tot nu l-a lasat. N-a reusit el sa stranga prea multi bani intr-o viata, bunul cel mai de pret ramanandu-i: doi cai.
A murit acum cativa ani de inima rea. Nevasta prin 2004 se stinsese si ea, iar de atunci, tot singur isi ducea traiul. Copiii nu prea-l vizitau, motivele putand fi doar banuite.
Fiica se maritase undeva prin Bucuresti, iar fiul- Marian..., eh! cu el sta altfel treaba.
Daca nasu' Petre era cunoscut drept un om cu gura mare si spurcata, localnicii poreclindu-l si Burebista din motive cunoscute numai de ei si istorie- fiul era un individ retras.
De fapt in casa familiei descrise mai sus, nasu' Petre regla conturile. Marian, probabil asuprit, satul de comportamentul tatalui sau, ar fi dorit sa rastoarne candva rangurile devenind el seful familiei. Lucru ce s-a intamplat imediat ce acesta a prins un loc de munca la sondele de la marginea satului.
Se spune ca ar fi castigat binisor acolo, din moment ce a cumparat la scurt timp o ferma. Iar dupa ea, doua terenuri pe care a cultivat rapita, tocmai cand erau timpurile bune.
Si-a scos cativa gologani, dar nu parea ca-l intereseaza prea mult asta. Satenii cred ca ar fi vrut renume si ca dupa moartea tatalui sau, i-ar fi ramas asa... un fix in cap. Unii l-ar fi numit "complex de superioritate". Auzi si tu! "complex de superioritate"...
Ehe, Marian al nostru si-a luat in timp si un teren, fix in fata gospodariei tatalui sau. Păcat totusi ca a facut lucru asta tocmai cand naşu Petre era printre cei drepti, prin urmare fiindu-i oarecum greu sa se aplece pentru a vedea ispravele fiului.
Gandindu-se probabil ca a construit mica sa avere prea tarziu, a hotarat sa faca o pomenire pentru tata-su. Cu lautari, cu muzica, cu mese-ntinse si porti deshise. Portile deschise, pentru ca la sfarsitul pomenii sa-si prezinte rodul afacerii cu rapita: un Matiz rosu, inmatriculat cu ce numar credeti? Evident! AG 01 SEF
S-au cam mirat ei, mesenii, de introducerea pricopselii lu' Marian, dand oarecum dreptate alora de vorbeau de "complex". S-au convins ca nu-s vorbe goale indata ce au observat reclama magazinului lui Marian, pe care scria cu litere ete aşa de mari (arată cu mânile cat de mare): "Superior- Magazin Mixt".
In magazinul sau mixt functiona si functioneaza si astazi o carciuma. Un fel de bodega, insa cu miros placut, in care de altfel, nu s-a auzit niciodata zicala: "Seful bea, seful plateste,...", dar in care, unul, Titel a lu' Moacă, ar fi reusit sa scoata pe gura vorbe urate despre masina sefului ăl' mare, cum ca nu s-ar preta un Matiz la el, ca nu e furmos doar, ca nu e masina de sefi, ca asa si pe dincolo.
Si si-a luat Marian al nostru, SUV, de la Mioveni de colea. Mare, frumos, dotat ca pe spranceana, caruia ce numar credeti ca i-a pus? Evident! AG 02 SEF.
L-a dus la biserica, la popa Costel, sa-l sfinteasca, sa stie si tata-su ca a ajuns un om mare.
Interlocutor: te scanez
Interlocutor: sau te arăţi de bună voie
Interlocutor: ?
Interlocutor:
You currently appear offline to Interlocutor.
.Eu.: ia scaneaza-ma mă
.Eu.: ;)
.Eu.: vezi ce iti da, si dupaia mai vorbim
.Eu.: :)
Serios de-am stat si trei zile fara sa arunc un ochi la telefon trezindu-ma cu el aratand limbi straine pe ecran, dar fara internet parca e altceva. Probabil si din cauza faptului ca atunci cand vreau sa trimit un sms, mai bine as trimite un mesaj instant.
Totusi spun ca-s bune si zilele astea chiar daca nu vor fi multe, ba chiar dorite ar fi fost- astfel poate voi scapa de durerile de spate provocate de scaunul asta nenorocit.
Poate voi mai tuitări ceva, asa ca nu va despartiti de coloana din dreapta, adică asta -->
(vorba pentru botul google)
In tot acest timp cersesc cu demnitate mila colegelor mele de facultate pe care le rog din tot cuvantul sa ma anunte si pe mine, printr-un mesaj, printr-un apel, printr-o măslină, duda, ceva, in cazul in care apar modificari in grila de examene. Restante, restante, frumoasele mele restante. Si colege bineinteles !
Spre exemplu: se ia o sectie oarecare a Universitatii de Stat din Pitesti pentru realizarea studiilor de licenta la "zi". Se fac calculele, se obtin mediile, dupa care se trece la repartizarea studentilor, fara ca acestia sa sustina vreun examen.
Universitatea ofera 100 de locuri, dintre care 20 decontate de catre stat. Bineinteles ca cele 20 sunt ocupate indata de catre studentii eminenti.
Acum intervine problema. Cinci dintre ocupantii locurilor subventionate parasesc facultatea plecand in tari straine. Trece o saptamana- stundetii emigranti nu calca pe la vreun curs; mai trec doua saptamani- nici vorba de ei. Trec zilele, saptamanile, lunile fara ca unul dintre eminentii nostri sa puna piciorul in facultate, timp in care locurile raman subventionate, pentru cine altcineva decat pentru ei.
Legile sunt facute in asa fel incat ajutorul statului pentru cei cinci studenti sa fie pastrat pana la sfarsitul anului de studiu.
Stau si ma gandesc, in tot acest timp ce se intampla cu banii distribuiti de catre stat pentru cele cinci locuri de la "fara taxa"- caci la asta se rezuma tot, nu?
De ce nu se prescrie beneficiul studentului constand in subventia acordata de catre stat, in cazul in care el nu mai trece pe la cursuri timp de cel putin patru saptamani, din moment ce este incadrat ca urmand cursurile de "zi"?
De ce acest beneficiu nu e acordat unui alt student, evident de la "cu taxa", din moment ce nu a fost conferit pe baza unui examen?
A, uitasem! ne cersim studentii plecati peste hotare, asteptand intoarcerea lor, pe principiul: "acasa o sa gasesti mereu un loc pufos si calduros"!
