- Te urasc, gata, nu mai vreau sa te mai vad niciodata! am tinut prea mult la tine, iar tu ai dat cu piciorul la tot! Adio! …si dintr-o data un fior rece o strabate din calcai pana in crestet,facand-o sa isi aminteasca toate clipele frumoase petrecute alaturi de el, iar sunetul facut de caderea receptorului in furca ii frange inima. Tremurul o cuprinde si o imobilizeaza in scaunul de lemn din coltul camerei.
De parca suferinta nu i-ar fi indeajuns, in aparatamentul modest isi face aparitia tatal, ametit acum de sufeltul lui Bachus acesta tranteste puternic usa de la intrare.
Ana isi inchide ochii, da capul pe spate stie ce va urma, si isi doreste ca in astfel de momente sa nu realizeze nimic, sa nu simta nimic, gandul mortii o framanta inca de la terminarea convorbirii cu Vlad… Dar el deschide usa, intra in camera o apuca pe fata de mana stanga si spune:
- Tu… ar trebui sa fii la munca acum! nu sa stai aici sa imi mananci mie banii.
Aburii alcoolului il fac sa uite ca ea are doar 17 ani, iar gandul ca nu are bani suficienti pentru inca un pahar ii tulbura mintea si il face sa recurga la violenta in fiecare seara.
Cu mana stanga o ridica putin pe fata, iar cu dosul palmei drepte o loveste violent peste fata
- Dar tata?? am incercat sa …
- Taci! nu esti buna de nimic, semeni cu mama ta, si stii si tu ca nu imi pare rau ca a murit.
Pe obrazul ei rosu, tumefiat de loviturile primite se scurge incet o lacrima ce arata durerea simtita de spusele acestuia si nu de lovituri.
- Si acum lasa-ma, pleaca !
Slabita de toate cele, isi sterge repede lacrima, si se grabeste sa iasa din camera
- Sa nu te mai vad! spune el uitandu-se la ea cu dispret
Ana inchide usor usa de la camera, se duce in bucatarie. Isi ia cheile de pe masuta, deschide sertarul unde isi tine banii si ia o bancnota de 10, se repede spre usa o deschide usor si iese din apartament fara niciun gand despre ce va face, sau unde se va duce in noptea asta.
La iesirea din bloc se intalneste cu doamna Maria, colega si prietena buna cu mama ei. Aceasta o saluta, si vrea sa ii spuna ceva, dar Ana e prea distrasa de cele intamplate si nici nu o observa, continuandusi drumul ei spre nicaieri.
In urmatoarea clipa ii vine in minte un singur gand, Vlad, baiatul ce o ajutase pana acum sa treaca peste toate, cel ce ii umplea mica imparatie cu speranta si dorinta arzatoare ca intr-o zi va fi mai bine. Dar ea, acum il priveste cu alti ochi, il priveste cu ochii care l-au vazut acum 4 zile la cafeneaua de langa bibilioteca, alaturi de fata aceea cu ochi negri, si il gandeste cu sufletul ei , acum sfaramat de toate cele, ce o face sa nu si-l mai doreasca niciodata, dar in acelasi timp sa il iubeasca mai presus de tot.
Gandul ce ii intuneca acum toata mintea o face sa se urce in primul tramvai, care parca nu vrea sa plece din statie fara ea.
Este deja 23 si 17 minute, tramvaiul e pustiu, Ana respira adanc si se gandeste la ce ar putea sa ii spuna lui Vlad daca s-ar mai intalni vreodata cu el. Isi face o lista in minte cu tot ce nu ii spusese pana acum si pentru un moment se simte sigura pe ea.
Dar tramvaiul, se opreste dintr-o data, ca prin absurd el are capat de linie in cartierul in care locuieste Vlad. Ana coboara, face doi pasi, si brusc este curpinsa de acelasi fior simtit cu cateva ore in urma, ce o face sa tremure. Vlad, sta sprijnit de marginea unei banci si priveste in gol.
Ea se opreste, cuprinsa de fiorul nebun, ramane inmarmurita pentru cateva clipe, dupa care se trezeste brusc, dar deja uitase tot ce vroia sa ii spuna.
Isi arunca privirea in pamant, si cauta rapid in minte ceva ce ar putea motiva prezenta ei acolo. Ana isi aduce aminte ca o matusa locuieste pe aceeasi scara cu Vlad, si pune prezenta ei acolo pe seama matusii.
Isi ridica privirea din pamant si il vede pe el sarutand pe obraz aceeasi fata pe care o vazuse si la cafenea.
Ana ramane muta, sufletul ii e acum calcat in picioare de un anume cineva pretuit de ea mai mult decat propria viata, de parca totul s-ar fi sfarsit, face un pas marunt in spate. Lacrimile incep sa curga necontenit, se intoarce si fuge orbita de toate cele intamplate. Traverseaza statia metroului, face un pas spre strada, si aude un sunet puternic, tresarind intoarce capul si vede o lumina orbitoare. Prea tarziu sa reactioneze intr-un fel, fata este secerata de masina si cade la pamant izbinduse violent de bordura trotuarului.
Vlad vazand toata scena, ramas fara rasuflare alearga spre ea se aseaza in genunchi si striga:
- Ana, ce ai facut?
Ea il priveste in ochi, si cu un zambet intors incearca sa ii spuna ceva
- Ana, ea era colega mea de care ti-am povestit la inceput, i-am dat fisele de la cursuri…
- Ana te rog!
Sangele ii pateaza tricoul lui Vlad, primit cadou chiar de la ea. Vlad o strange puternic in brate si se roaga ca totul sa fie un vis, un vis mult prea prost, un vis in care Dumnezeu sau inconstientul se joaca cu destinul fiecaruia. Dar nu este…
Ana, isi lasa usor capul peste bratele lui, si moare fix la ora 12. Aceeasi ora in care cei se cunoscusera.

Scris de Mihai C.