" title="sunt jos"> sunt jos

Imi aduc si acum aminte ca afara era destul de innorat, nu ploua dar nici soarele nu se prezenta la datorie.
Eram cu mama in centrul orasului, motivul nu mi-l mai amintesc caci au trecut 15 ani de atunci.
Dupa ce mama termina treburile in oras, ne indreptam spre statia de autobuz. Nu era mult de mers pana la statie, dar trebuia sa traversam un labirint indesat de magazine de o parte si de alta, unul mai stralucitor decat altul, ce cuprindeau diverse... de la articole de imbracaminte pana la jucarii. Ca orice copil ce trece printr-un rai al cumparaturilor, ochii mi se maresc, inima (gura) mi se deschide si brusc incep sa imi curga bale. Imi incetinesc mersul si spun:
-Mamiiii! vreau si eu...
Deobicei mama ma refuza cand spuneam "vreau si eu" dar acum parca e alta persoana si imi spune:
-Hai sa vedem ce gasim.
Bucuros imi grabesc mersul, si intram impreuna in magazinul ce tin si acum minte ca avea doua usi mari de sticla. De o parte jucarii , iar de cealalta parte pantofi pentru copii.
Mama ma aseaza pe un fel de canapea, facuta special pentru copii (cred) in forma de palarie de cowboy. Destul de modern pentru anul 1993.
Destul de confuz incerc sa o intreb unde pleaca, dar nu reusesc, deja eram complet rapit de formele si rotile masinutelor din vitrinia. Revine dupa cateva minute cu o pereche de pantofi in mana.
Cand o vad, ma trezesc brusc la realitate si ii spun:
-Dar nu vreau...
-Trebuie!
-Nu mama is buni si astia
-Is vechi iti trebuiesc altii, si incepe sa imi indese un pantof in piciorul drept.
-Dar mama nu vreau...
-Ia vezi, is buni?
..Suparat, incep sa imi pun in aplicare planul malefic, cu gandul ca mama va lasa intr-un final pantofii si imi va cumpara masinuta din fata vitrinei ce imi facea cu ochiul inca de la intrarea in magazin.
-Hmm... is largi, ii spun eu
-Bine, ma duc sa iau altii.
Se intoarce dupa 5 minute, acum cu doua perechi de pantofi, o pereche culoare alba cu dungi negre pe lateral, iar alta maro
-Aaaa... nu imi place culoarea
-Hai, sa ii incerci macar, si incearca sa mi-l aseze.
-Nuu, nu imi place culoarea, si incep sa trag de pantof
-Ce culoare vrei?
-Negru!
Putin crispata, mama ia perechile de pantofi si pleaca iarasi.
Acum revine cu 5 perechi de pantofi negrii si cu vanzatoarea dupa ea. Dar eu..., tot cu ochii la masinuta.
Dupa ce reuseste sa imi potriveasca ambii pantofi in picioare imi spune:
-Astia cum iti sunt?
Ma ridic in picioare, si neinteresat ii spun ca ma strang in laterale.
Un pic nervoasa, imi da pantofii jos si imi potriveste alta pereche, si printr-o exprimare a fetei parca ma intreaba, dar eu ii spun, in timp ce privesc jucaria:
-Ma strang in fata!
Dintr-o data se aude si vanzatoarea:
-Va aduc alte marimi daca vreti, doamna.
Dupa 8 perechi probate isi da seama ca pe mine ma doare undeva de pantofi, rosie la fata, mama ii multumeste vanzatoarei, se scuza, imi pune pantofii mei in picioare si ma ia de mana.
Nu apuc bine sa ies din magazin ca imi trozneste deja doua palme.
-Pai bine ma faci de ras? ai sa mai vezi tu masinute cand mi-oi vedea ceafa!
Dar eu incep sa rad.
Si iarasi doua palme.
Si asa cred ca m-a tinut pana acasa.
Acum inca imi aminteste:
-Mai tii minte ce mi-ai facut cand am vrut sa iti iau pantofi ?