Cum eu nu imi mai aduc aminte vreun Craciun cu iz comic, am sa poveste unul din amintirile fratelui meu. Imi spusese toata tarasenia asta acum ceva vreme buna la un pahar de vin fiert cu multa scortisoara.
Intr-o iarna din aia mai aspra decat smirghelul, fratimio petrecea Craciunul la bunici, impreuna cu ai mei parinti. Eu inca nu eram conceput.
Si ai mei parinti ii pun la cale o surpriza fratiorului. Cum era epoca Ceausista, nu prea erau bani, costume de Mos Craciun nici atat, se gandesc sa improvizeze ceva.
Iau una bucata vecin cherchelit, niste lana si incep impodobitul mosului Craciun. Termina treaba, il anunta pe fratimio sa invete niste poezii, ca in seara aia musai venea Mos Craciun (Gerila, numit atunci).
Fratimio micut, pe la 6 – 7 ani, bucuros ca il viziteaza mosul, isi reaminteste o poezie si se posteaza in usa casei.
Omat mare pe atunci, mosul era si beat, chinu dracu cu drumul pana la casa. Nu mai spun ca in casa il asteptatu cu usa deschisa ai mei, cumnata alor mei (care e si mai hoata de gura), plus fratele meu. Si nu face mosul doi pasi, ca la intrarea in casa se impiedica si cadea cu fata de pragul casei. Astia toti pufnesc in ras, numai fratimio era speriat ca si-a rupt mosul nasul.
- Ce dracu facusi mosule? se aude vocea cumnatei.
- Ehe, hac … si interjectia mosului.
Fratimio’ , cum il stiu si acum, un om cu ideile proprii, se repede si il ajuta pe mos sa se ridice, il scutura si se apuca de recitat poezia.
Nu il interesa faptul ca mosului ii curgeau siroaie de sange din nas, el isi spune poezia. Dupa ce termina, isi cere dreptul.
Mosul scoate din sacul de rafie vechi, jucaria mult dorita, dupa care fratimio o insfaca si pleaca direct in casa, fara nicio vorba. Nici pa, nici f….
Vecinu, inca aburit de alcool, se sterge la ochi, la nas, nu ii venea sa creda, dupa care rosteste:
F…. care o mai face pe Mos Craciun.