…este o intrebare stupida adresata copiilor in general.
Un psiholog incerca odata sa ma convinga acest fapt, spunandu-mi ca atunci cand o cunostinta i-a adresat fiului ei aceasta intrebare, odrasla i-a raspuns pe un ton inganfat: Nu stiu!
Mirata de acest raspuns, mama copilului s-a pus pe ganduri. De ce fiul ei nu raspundea prin vechile stereotipuri? sau de ce repectivul copil nu avea propriile aspiratii, chiar si la o varsta asa de frageda?
Fiind si medic psiholog, si-a dat seama intr-un final, ca fiul ei a raspuns destul de pertinent intrebarii receptate. Alegerea unui loc de munca conteaza de prea multi factori ce nu pot fi perceputi la varste fragede.
Revenind totusi la aceaste visuri, post decembriste mai mult (acum nu prea am mai vazut pe cineva care intreaba lucrul asta), raspunsurile copiilor “normali” erau tot mai exotice.
Daca fetele visau la meserii mai realiste precum cea de doctorita, artista ori cantareata, baietii deja se gandeau la ceva mai sofisticat si iubeau meserii precum pilot de curse, astronaut sau aviator.
De observat faptul ca niciun copil nu visa la o meserie de instalator, mecanic sau electromecanic. Meserii ce atunci erau la mare moda in randul adultilor.
Evident, nimeni nu a indraznit sa zdruncine aceste visuri, spunandu-le copiilor ca e aproape inposibil sa ajungi astronaut si ca probabil locul lor va fi intr-o întreprindere de stat, ce se ocupa cu prelucrarea lemnului.

In ziua de azi, chiar si aceste meserii au devenit un lux. Chiar mai alaltaieri, un prieten isi intreba nepotul ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare?
Raspunsul ferm venit din partea copilului a fost putin mai realist fata de vechile generatii. Usor peltic, pustanul isi exprima dorinta de a ajunge inginer electromecanic precum tatal sau. Ii placea la nebunie faptul ca sta acasa si bobineaza motoare (in viziunea lui, tatal se juca cu sarma).
Nici acum, nimeni nu a indraznit sa ii spuna copilului faptul ca probabil va ajunge agent comercial intr-un amarat de hipermarket.