Am comandat o cola în timp ce ea era la câtiva metri, vorbind la telefon.
Purta nişte blugi albaştri, cu talie joasă, mult decoloraţi, ce îi picau de minune. Deasupra avea un tricou alb cu dungi mov, puţin scurtat în aşa fel încât să se vadă câţiva centrimetri din abdomen. Peste, purta o bluză albă ce îi dădea decenţa despre care vorbeam mai sus.
Ochii şi părul negru contrastau puternic cu tricoul ei alb subţire, iar sprâncenele scurte şi absenta fardului îi dădeau întregii feţe un aer natural.
Tinuţa vaporoasă şi miscările ei, făcute chiar şi în timpul unui lucru banal, atrageau atenţia.
Alături de mine stătea Ionuţ ce păre că şi el o observa destul de bine, poate chiar înaintea mea, deoarece înca de cand o salutasem pe doamna Maciu pe peron, era foarte atras de ea, nescăpând-o din priviri.
- Vrei cola? Îl întreb inţentionat pentru a-i distrage atenţia.
- Nu merci!
- O cunoşti? întreb cu un chip ironic.
- Nu, dar poate o să o cunosc… îmi răspunde el cu un zambet dispreţuitor.
Dupa ce observ că ea îşi termină convorbirea şi se aşeaza lânga Andreea, storcesc cutia de cola, o arunc fix la picioarele lui, după care le fac semn dacă ma pot alătura. Gestul mi-a fost confirmat printr-o clipire de ochi, de către Andreea. Cu acelaşi chip ironic, îi intorc lui Ionuţ zâmbetul dispreţuitor şi mă îndrept agale spre ele.
Discutau despre mine şi mai precis, ea îi povestea Andreei cât de mult am distrat-o în toată această perioadă. Uşor amuzată şi ironică, Andreea spune că în privinţa ei şi a lui Vlad, lucrurile nu sunt aşa roz:
- Al meu e cam prostanc ! Tace ca mutu, nu a scos nicio vorbă până aici. Ba chiar la un moment dat l-a luat şi somnul.
Ne-a pufnit rasul, dupa care a aparut şi Vlad. Cu o rapiditate ieşită din comun, ne-am transformat în cele mai serioase persoane şi am abordat rapid alt subiect, sperând că Vlad nu a auzit nimic din tot ce se vorbea.
30 de minute mai tarziu, eram deja în alt autocar. Se schimbase între timp, cu unul căruia, spre bucuria noastră, îi funcţiona climatizarea la capacitatea nominală.
Drumul până la Tg. Jiu a fost la fel de plictisitor pentru restul colegilor, dar mai comunicativ şi activ pentru noi, care se pare că eram împinşi de la spate şi de aerul rece.
Am descărcat bagajele în staţia din Tg. Jiu pe la ora 15, timp în care am avut ghinionul, dacă îi pot spune aşa, de a vedea un peisaj ce ştirbeşte frumuseţea acestui oras.
La cateva zeci de minute a aparut un delegat, puţin hidos şi repezit, al internatului ce avea să ne găzduiască.
Când am aflat că este vorba despre un internat, a cazut cerul pe mine. Nu locuisem niciodata, nicio zi intr-un astfel de „hotel” şi nici nu concepeam aşa ceva. Singurele amintiri din internat, erau legate de unul dintre verii mei, pe care nu vroiam acum sa mi le amintesc din cauza mizeriei, aglomeraţiei si a lipsei utilităţilor din acel spaţiu locativ.
Nu am avut timp de raspuns că m-am trezit aproape singur în peron, ceilalţi zburdând rapid dupa delegatul care ne anunţase înainte că se grăbeşte al dracului de tare.
Pentru prima data am mulţumit faptului că bagajul meu are bretele şi îl pot căra în spate, lucru ce s-a dovedit fiind o prostie mai tarziu. După ce am travesat orasul, timp de 20 de minute, am ajuns în faţa internatului cu rani pe spate mai ceva ca cele obţinute de un fruntaş în timpul războiului.
Asemănrea dintre armată şi acel internat era destul de mare, şi nu doar în mintea mea. „Poteca” ce ducea spre intrarea principală era mărginită de borduri de o palma, curate ca lacrima. În spatele acestor borduri era un gazon de un verde destul de colorat în ciuda lunii în care mă aflam, presărat pe alocuri cu bănci în stil vechi. Trandafiri roşii de gradină erau aranjaţi în jurul băncutelor destul de multe la numar plasate doar pentru a contrasta puternic cu „punctul de control”, respectiv cabina gardienilor, gardurilor destul de înalte şi a porţii principale pe care era afişat orarul de vizita.
Poteca trecea pe lângă curtea în care se afla cantina, clădirea administrativă, terenul de bascket, internatul fetelor şi în cele din urma internatul băieţilor.
Dupa ce am fost interogaţi de paznic despre scopul şi durata vizitei noastre, ea şi Andreea au plecat spre clădirea adiminstrativă alături de dna. Maciu, urmând să facă actele necesare cazării noastre .
Puţin buimaci în privinţa acelui loc, l-am rugat pe pazinic sa ne îndrume spre internatul băieţilor, drum pe care fiecare a avut timp să tragă o ţigară, sau sa împartă câteva telefoane.
Într-un final cineva ne-a aratat camera care ne va găzudi în următoarele 4 zile, spunându-ne să ne purtam bine cu mobilierul nou şi cu cele 8 paturi pentru ca au fost recent schimbate. Ne-a fost arătată şi baia, dar doar uşa ei, nu şi încaperea. Am dedus în urmă, cu multă "bucurie", că doar baia era punctul slab al acestui internat.
Aşternuturile erau noi nouţe, pe jos parchetul lucea de la prea mult Pronto, iar perdelele erau albe imaculat, probabil şi din cauza faptului că în urmatoarele 3 zile, era aşteptat ministrul învaţământului.
Mi-am ales patul de langa uşa, Vlad pe cel de lânga mine, Ionuţ pe cel din faţa mea, iar celălalt baiat, Bogdan, pe cel de lângă dulap, cred eu… doar din cauza bagajului lui care era cel mai mic, sau din cauza faptului că prietena lui nu îl mai slăbea cu telefoanele. Vorbise încontinuu, din staţia de autocar până când ajunsesem aici.
Pe mine Elena nu mă sunase. Ba chiar mai bine că nu facuse asta, şi aşa nu aveam un strop de timp liber.
Restul paturilor, urmau să fie ocupate de alţi 4 baieţi, veniţi din diferite colţuri ale ţării. Când am aflat asta mi-am tras o palmă peste faţă, gândidu-mă la tot felul de idioţi şi la faptul că voi face poliţie, bineînteles dacă voi putea.
Dupa ce am despachetat, am fost să verific baia, care era chiar dezastruoasă.
Zece chiuvete aşezate în linie, faţă în faţă, aşteptau să le testezi robinetele defecte. De jur împrejur, pe pereţi, era aşezată o oglindă continuă care împrejmuia toată încăperea.
Am observat şi faptul că mi-am uitat aparatul de ras acasă, aşa că oglinda aia îmi era total neajutatoare.
Cand am revenit in camera, Ionuţ mi-a spus că trebuie să coboram toţi jos, ca doamna M. să ne dea programul de mese şi al examenlor.
Va urma...
Scris de Mihai C.
Vezi si episodul I, episodul II.
