sunt jos

Cea mai stupida reclama vazuta vreodata.

Copyright de la Sony pana in anul 3909. Sa vada lumea ca au cu ce!

( Susa foto: 1; 2 )

M-am lasat de scris la cele doua seriale (Jurnal anonim, Cuvinte), deoarece nu mai am nici pic de timp liber pentru ele. Oricum, in iulie cu siguranta o sa le termin pe amandoua. Pana atunci:
- Romanilor nu le pasa de Earth Hour. La un mic recensamant al vecinilor la ora 20.00 se distingeau 72 de ferestre luminate de becuri, pe cand dupa ora 20.30 erau aprinse 82. Ce face omul cand se plictiseste; )
- Romania bate cu 2-1 L.E.: au avut picioarele legate a fost blat
- Mai nou ascult Tudor Gheroghe:
show_9ca34e869fa8b7(448, 46);

- Normal ca trebuie sa vizitezi asta.

Iaca zi de sambata spre dimineata, ma trezesc pe la prima ora (asta fiind pe la 11.00) si ma asez frumusel pentru a viziona ProMotor-ul. Nu apuca bine sa vorbeasca Roxicuţa ca se aude telefonul sunand. Cum pe fix nu prea ma cauta nimeni, il las sa sune, si sa sune si sa sune. Cam dupa ce suna de vreo 4 ori, imi dau seama ca ceva nu e bine, si hotarasc sa raspund.
Eu: Da?!
La celalat capat al firului: Măăă, de ce nu raspunzi?
Eu: Dar cine e?
La celalat capat al firului: tactomare! ce, nu imi mai recunosti vocea?
Eu: aa, să trăieşti tataie! ce mai faci?
La celalat capat al firului: Auzi! lasa asta, vin-o si i-a ma, ca trebuie sa cumpar ceva de la Pitesti.
Cum nu pot sa il contrazic niciodata pe domnul Ilie (aka. bunicul, respectiv “tataie”), ma conformez rapid si raspund afirmativ, cu o voce putin tremuranda.
La celalat capat al firului: Gata! Pa! … si imi inchide rapid telefon, probabil gandindu-se la a nu fi interceptat de catre serviciile secrete. El a fost si memebru de partid in PCR si probabil din cauza asta.
O las pe Roxanica sa palavrageasca, imi pun repede pantalonii si in 2 minute eram deja la masina. Peste alte 30 parcam in curtea batranului.
Intru in casa putin speriat, dar totusi sigur de mine pentru ca ii stiu comportamentul batranului si il vad asezat la marginea patului la maxim 30 cm de televizor (ca asa ii place lui sa stea, sa aiba o vedere panoramica).
Nici nu apuc sa dau buna-ziua ca bunica incepe sa se planga:
- Ia-l ca nu ma mai inteleg cu el, nu stiu ce vrea sa cumpere de la Pitesti, de azi de dimineata ma tot bate la cap. A fost si la magazin si te-a sunat pe tine ca sa vii aici sa il iei.
Dintr-o data se aude vocea lui autoritara:
- Taci femeie, ca sunt actualitatile de 12.
Bunica se conformeaza rapid si eu ma asez langa el pentru asteptarea finalului actualiatilor.
Dupa ce se termina, ia telecomanda de pe masuta, inchide televizorul si concluzioneaza cele vazute printr-un:
- Ai dracu nenorociti, s-a ales praful de tara asta! continue reading…

Puterea banului si legea retrocedarilor au reusit deja sa transforme o buna parte din padurea Trivale, considerata pana acum un plaman al orasului Pitesti, intr-o pajiste stearpa presarata la fiecare metru cu cate o vila ce numai oxigen nu ofera.
Chiar in urma cu cateva zile treceam prin noul cartier, rasarit intre drumul ce leaga Gavana de Trivale, si ma miram de aspectul acestor constructii si de durata scurta de timp in care ele au aparut.
Iata ca acum, autoritatile locale, presate din diverse parti, au hotarat sa ia o masura in ceea ce priveste defrisarea padurii Trivale. Dubioasa imi pare parte in care Gheorghe Davidescu spune ca pe aceste terenuri sunt mai mult de 300 de proprietari, pe cand eu, in drumul meu de saptamana trecuta prin acest nou cartier, am observat multe case identice construite cel mai probabil de o firma, ce aveau, toate, aceleasi anunturi de vanzare.
Pe langa asta, o constructie de 4 etaje, care cel mai probabil va folosi ca locuinta pentru birourile unei fime, troneza fix la marginea padurii, observandu-se inca cioturi ale copacilor deja taiati.
Este clar ca acest proiect aduce multi bani pentru investitorii in terenul respectiv iar problema defrisarii padurii Trivale este cel mai putin luata in calcul.
Nu stiu de ce, dar cred ca interesele deja sunt mult prea mari iar Gheroghe Davidescu nu face decat putina galagie de fatada, pentru a nu arata ca ocupa un loc de conducere bine platit, degeaba.
Sursa foto: Norc.ro

Pentru mine!
Deja am consumat toata berea planificata pentru mâine asa ca mâine nu stiu ce am sa fac. Asa… si am prapadit la hypermarket o droaie de bani pe 2 sticle de vin si cateva nimicuri, de-abia acum am observat cat de mult s-au scumpit chestiile astea pe aici. In fine, imi pare rau ca am daruit altuciva melodia mea de suflet pentru LMA, asa ca de data asta am sa am ceva asa mai lejereanu, repartizat pe grupe de varste si sex.

1. Daca nu ai un kil de bere la bord nu ti-o recomand, asa ca treci direct la a doua.

continue reading…

R***o: cf mah?
.Eu.: baa ce mai faci ba baiatule? ) de cand nu te-am mai vazut…
R***o: bn mah
R***o: da si me multimessul
.Eu.:

Dupa 5 minute: continue reading…

Am primit leapsa de la Bogdan, sa spun 3 incercari peste care a trebuit sa trec in relatia actuala, o leapsa special conceputa pentru concursul #loveplus tripletested, aceeasi fabricuta ce iti ofera 108 cutii de balonase protective (cica pentru un an intreg, pe dracu…). Pun pariu ca cel ce va castiga va fi numit Pirelliman sau de ce nu, Băşicuţă. continue reading…

De ce ma enerveaza studentii la actorie?
Pentru ca nu stii niciodata daca vorbesc serios sau nu, iar atunci cand incearca sa spuna ceva serios o fac melodramatic.
Dupa ce m-am lecuit cu una bucata student la actorie in vara trecuta la team building-ul de la mare am ajuns sa cred niste chestii.
Oamenii astia sunt cam nebuni de fel, dar nebuni in sensul propriu al cuvantului. Poate ei sunt doar deschisi in gandire, si eu un conservator convins, dar din punctul meu de vedere tot nebuni raman.

Alice (greu m-am convins sa pun link pentru ca nu imi place deloc) e una dintre ei ce se aseamana cu studentul despre care vorbeam mai sus. Acelasi om ce si-a realizat o “cagula” cu moţ si a inceput sa se plimbe nestingherit, descult, intr-o sala de conferinte (vezi poza).

…de obicei cum vreau. Cand eram mitel copil, se ducea mare razboi intre ai mei parinti, lansat initial de mama, cum ca barbatul nu ar cunoaste tehnica de a intinde hainele ude pe culmea de rufe.
Saracul tata se dadea batut si deseori se scoate din problema prin expresia: “Dar mai lasa-ma femeie! intinde-le tu si gata.”
Mama contracara printr-o afirmatie specific feminina: “Aloeu, nu esti bun de nimic!”
Acum ca am crescut, am inceput sa ma gandesc serios la aceasta tehnica. Nu, nu… pana acum nu am fost tras la raspundere de catre a mea mama, cum ca nu as sti sa intind rufe, probabil din simplul fapt ca practic lucrul asta putin cam prea rar.
Intorcandu-ma in copilarie, imi aduc aminte ca vedeam deseori prin diferitele filme cu care am crescut (Dallas, Dr. Queen), cum dudui bine gospodine aranjau cearceafurile albe pe sarma din fata casei cu o anumita tehnica. Trecerea cu mana pe suprafata lor neteda, dupa ce erau prinsi cei 2 clesti (niciodata mai multi) era esentiala si dadea un aer de profesionalism gospodinei.
Cearcefurile din Dr. Queen erau mereu albe imaculat si fara nicio cuta, perfect indoite pe mijloc astfel incat cele doua parti cutate sa nu se depaseasca una pe cealalta cu niciun milimetru.
Hai ca aia cu milimetrul o mai inteleg, dar tinand cont de faptul ca atunci nu existau masini de spalat automate si Ariel, nu stiu cum mama dracu le ieseau cearceafurile alea atat de albe si fara nicio cuta.
Revenind iarasi la tehnica mamei mele de a intinde haine in afara balconului, am observat o punere rapida dar gratioasa a acestora pe culme, mereu combinata cu priviri trase la balcoanele blocului din fata.
Faptul ca nu priveste hainele in timp ce le intinde dovedeste faptul ca stie ce face.
Pe langa asta, am tras cu ochiul si am inceput sa fur meseria. Mi-a iesit destul de bine la cearceafuri si tricouri, pantaloni si maieuri, dar ghinionul meu a fost ca niciodata nu am privit-o cand intindea o camasa.
Asa ca acum stiu sa indind mai de toate, dar cand vine vorba de camasi, ma timorez. Am incercat o noua metoda de a le agata de mansete si de partea de jos in acelasi timp pentru a-i oferi o buna stabilitate in caz de vant, si un design unic, dar tot nu sunt impacat cu gandul ca aceasta ar fi modul bun de a agata o camasa pe culme.
Intr-un final incep sa ii dau dreptate tatalui meu si sa imi pun o alta intrebare.
Care e rostul hainelor intinse frumos, cand scopul principal in aceasta munca este unul practic, si anume uscarea rufelor in sine.

Bai frate iar mi se bate un ochi de ciuda. De doua zile ma tot tine asa, si cred ca nici azi nu ma va lasa. Cineva mi-a zis ca o sa intalnesc o persoana pe care nu am mai vazut-o de mult, dar eu stiu din vechi bunici ca nu e un semn prea bun, deoarece timpurile ce au urmat dupa o bataie de ochi nu au fost fericite deloc.
In acelasi timp poate sunt eu sucit, si asociez toate evenimentele astea cu o nevinovata bataie de ochi.
P.S. Inca nu am aflat ce se intampla cu orele alea fixe, si tot se intampla.
E clar, sunt un mos frustrat. Ne mai auzim dupa ce mi se intampla ceva rau.