sunt jos

1 leu costa parcarea pe timp de o ora, taxata de noile parcometre. Primaria le lauda si spune ca sunt al dracului de bune si ca se scot bani frumosi cu ele.
Au costat in jur de 160 de milioane lei vechi bucata si sunt in numar de 15.
Nu stiu de ce, dar pretul de achizitie mi se pare umflat, chiar daca parcometrele au si panouri solare pentru a da parerea de eco, puse bineinteles doar de forma, panourile solare si acumulatorii intrand in functiune doar cand are loc o cadere de tensiune pe retea.
Sunt atat de bune incat nu primesc decat monede de 50 de bani.
Am observat asta ieri cand cu putina treaba prin centru, am fost nevoit sa parchez masina intr-o parcarea “dotata” cu astfel de parcometre.
A trebuit sa ma duc sa imi schimb o bancnota de 1 leu in doua de 50 de bani pentru a plati. Norocul meu a fost ca am avut treaba doar o ora, dar daca trebuia sa stau 8 ore ?  Cred ca era necesara o punga plina de maruntis.
Spuneam mai sus ca cei de primaria se lauda ca scot “o galagie” de bani cu ele, dar nu prea se vede. Inainte sa platesc eu, 3 tipi si-au bagat ceva in el de parcometru pentru ca nu aveau maruntis. Pe langa asta, am observat doar la cateva masini tichetul ce semnifica plata parcarii.

Nu vad rostul lor, probabil edili s-au gandit ca daca se vor monta astfel de dispozitive, parcarile vor fi mai libere si “doar pentru aristocratie”, caci daca este asa, s-au inselat groaznic. Romanul tot unde vrea parcheaza si tot fuge cand e vorba de dat un ban pentru asta.

Partea a doua la care m-am gandit mai putin, ce e drept, a fost ca parcometrele au fost montate pentru a da unda verde noului “serviciu” de ridicari masini, condus de cine altcineva, decat noul miliardar al Pitestiului si al lui C.N.C.D.

Scarbos…

Lipit pamatului, intr-o lume nebuna, tanjaesc la castiguri rapide dobandite din te miri ce locuri. Astazi am gasit ziarul Libertatea pe undeva pe langa raftul de pantofi, tocit deja, chiar daca era numarul de astazi.
Cum aveam nevoie la toaleta mi-am zis sa ma risc sa il citesc, in camera albastra. Trecand peste partea neinteresanta a ziarului (tot), si ajungand la pagina destinata concursului (ultima), gasesc un tichet.
Tichet indracit zic, pentru ca era plin cu desene de tip slot machine, poker, ruleta si alte porcarii de gen, peste fiecare trecand cate o banda razuibila.
Din frageda pruncie mi-a placut sa razuiesc astfel de tichete, placere ce nu a disparut nici acum. Dupa ce ma ridic dupa wc si aleg o moneda strabatand casa in curu gol, ma apuc de razuit.
Razuiesc poker-ul si vad ca e necastigator, razuiesc si slot machine-ul si nu apare nicio capsunica. Enervat arunc ziarul dupa care ies de la toaleta.
Peste ceva timp vine tata acasa si ia ziarul la rasfoit. Se apuca si el de razuit si il aud din sufragerie cum striga: “Am castigaaaaaaaaat.”
Nu dau importanta, stiind ca am razuit eu biletul inainte, uitand doar de ruleta, dar la cat noroc e indesat in toti membrii familiei mele, imi spun ca tata poate se inseala sau a inceput sa aiba vedenii.
Dupa ce il mai aud de 2 ori strigand ca a castigat, ma duc peste el sa vad care e treaba.
Postat pe marginea patului, punand-o pe mama sa verifice biletul, misca nebuneste din cap, ca si cum si-ar fi scos benzina pentru masina pe o luna.
- Uite Mihai, vezi e 11 si in bilet, si in ziar, am castigat ! imi spune el, dupa care imi da ziarul sa ma conving de cele intamplate.
Ma uit lung la ziar, la tichet, ma mai uit odata la ziar, ma sterg la ochi dupa care imi felicit tatal cu admiratie si respect:
- Asa e mosule! ai castigat, nu e asa ca din banii astia imi dai sa imi iau si eu un pui de chitara acustica?
Respingerea definitorie a venit imediat prin exprisia: Ti-ar chitara a dracu!
Revenind cu picioarele pe pamant din laga exaltare, ne trezim uitandu-ne confuzi la bilet. Premiul era de 3.000 de lei noi.
Dupa ce rasfoiesc tot ziarul pentru a afla cum intru in posesia premiului, tata vine cu ideea miraculoasa de a pleca impreuna cu ziarul si tichetul la un specialist adevarat, nea Romica, paznicul farmaciei din coltul blocului. Un adevarat maestru al jocurilor de noroc din ziare. A reusit unica preformanta de a castiga 2 tricouri si un cos cu cumparaturi in valoare de 30 de lei.
Nu apuc bine sa ii spun tatalui ca undeva in ziar, parca, era un numar de telefon la care puteai afla mai multe informatii despre premii, ca el deja parasise cladirea.
Au urmat cateva minute, de confuzie, timp in care laudarosul din mine, a dat cateva telefoane pentru a spune ca am castigat 3.000 de lei si ca fac cinste.
La scut timp apare tata cu o falca-n cer si una in pamant si ma surprinde vorbind la telefon.
Inghit in sec si ii spun respectivului, ca trebuie sa inchid, dupa care il intreb pe tata cum sta treaba.
- Ma nu e culoarea adecvata si nici saptamana! imi spune el dezamagit.
- Cum sa nu fie culoarea, cum vine asta, nu inteleg, trebuie sa fie la ciclu sau ce?
- Uite, numerele erau pentru sapatamana 6 si biletul era altul, nu am mai castigat nimic…
Nu se poate asa ceva, imi spun in gand, mintea mea daltonista, orbita de castig nu putea percepe in momentele astea culoarea.
- Da-mi biletul ! ii spun rapid tatalui.
- Nu il mai am, l-am rupt…
- Ce ai facut? cum sa il rupi? nu se poate asa ceva, te cunosc, scoate biletu !
- Serios, l-am rupt de nervi !
- Nu, nu, zi-mi unde e biletu, nu se poate asa ceva, … tu sa nu imi spui ca l-ai lasat lu’ grasu ala de Romica ?!?!
- Da… oricum era necastigator.
- Aoleu tata, ce ma fac eu cu tine, spune-mi unde e Romica, direct peste el ma duc.
- Pai unde putea sa fie decat la farmacie, il gasesti acolo daca vrei biletul, eu nu ma mai duc dupa el, oricum e necastigator, stii asta doar…
Orientandu-ma dupa principiul: doar odata in viata am noroc, imi pun slapii si pornesc spre farmacie.
Romica al meu statea intins pe minusculul scaun, cu suncile rasucite peste cotiere, citind ziarul tatei.
Cuprins de furie, intru in farmacia trantind puternic usa. Romica se sesizeaza si lasa intr-o partea un coltisor din ziar.
- Da-mi ziarul si tichetul !
- Da ce ai ma ?
- Hai, hai… cu tata ai avut noroc, cu mine nu mai ai !
- Crezi ca ai castigat? ma intreaba el razand, dupa ce imi da ziarul si tichetul
- Mai vorbim noi si oricum nu iti fac ma nicio cinste ca si asa esti cat China.
Plec rapid din farmacie impins de spiritul castigator, lasandu-l pe umflat in rasul lui. Acasa ma holbez iarasi la bilet si vad ca are o culoare diferita de exemplul dat in ziar.
Ma descurajez si picioarele incep sa imi tremure dupa ce ideea pierderii premiului imi trece prin minte.
Intr-un acces de nervi, sun la telefonul din ziar si cer mai multe informatii. Tipa imi spune ca tichetul cumparat incepe sa se joace de-abia saptamana viitoare.
Termin printr-un: Ti-ai dracu cu premiile voastre ! dupa care inchid rapid telefonul.

Debusolat, imi spun in gand incercand sa ma imbarbatez, ca nu as fi vrut un astfel de premiu, nu as fi avut nevoie de el, mai ales ca venea de la un astfel de ziar. Am citit intr-un horoscop ca nu e bine sa te faci muci luna asta si pe langa asta la mare cica e vreme urata.

…si benzina s-a scumpit, iar chitara am auzit ca era de proasta calitate…

Si vine tot din photoblog.

O simpla iesire in oras, uneori, se transforma intr-un dribling printre promoteri, iar daca esti mai “norocos ” te vei alege cu  o sumedenie de pliante nefolositoare pe care le vei arunca la primul cos, sau le vei lua acasa pentru a le folosi la toaleta (pentru sters geamurile nu pentru altceva).

Serios, din cate pliante am primit, mai mult am fost atent la fata care le imparte si nu la ce spune sau ce hartii are de oferit. Pe langa asta, asemenea de camapanii de promovare imi suna mai mult a spam si a spam din ala grosolan, tiganesc, cu trageri de mana si eventuale mustrari de constiinta daca nu te opresti, ca ai facut fata sa se simta neimportanta.

Lasand asta la o parte, un promoter (pff ce urat suna, termenul asta nici macar nu exista in dex) trebuie sa analizeze starea omului ce urmeaza sa ii inmaneze reclama. Daca il vezi pe strada cu ochii in pamant, daca il vezi ca se deplaseaza cu o viteza destul de mare poate se grabeste, ori daca il vezi sarutand o fata lasa-l in durerea lui, nu il mai cicali tu cu reclamele tale.

In urma cu 2 saptamani, cu cateva ore inaintea unui eveniment, sa zicem destul de important, am hotarat sa dau o fuga printr-un hipermarket pentru a cumpara cele necesare desfasurarii in conditii bune a “evenimentului” . Printre cumparaturi se numaru si niste servetele, asa ca am trecut pe la raionul respectiv.
Hipermarket-ul este intesat de promoteri. Nu faci 2 pasi, ca te asalteaza un pusti, oferindu-ti cel mai nou tip de branza topita. Dupa ce il driblezi dai peste fetele de la parfumuri, care iti cer 2 minute pentru a-ti prezenta un parfum al dracului de scump. Daca resusesti sa scapi de ele in functie de anotimp, te intampina si baiatul cu berea, care isi spune ca iti da o minge de fotbal Bergenbier daca ii acorzi si lui, bineinteles, alte 2 minute.
Cunosc foarte bine chestia asta, pentru ca mi s-a intamplat chiar mie. Fiind in criza de timp, dupa cum spuneam mai sus, am reusit sa trec de baiatul cu branza mintindu-l ca sunt vegetarian. Fetelor le-am spus ca nu am timpul necesar si cerandu-mi scuze m-am indepartat rapid.
Am dat peste nesuferitul cu berea cu caciula galbena de Bergenbier ce m-a intampinat prompt:
- Stiu ca beti bere! asa ca dati-mi voie sa va prezint noua sticla…
… pe semne ca baiatul citea in stele. Oricum sunt invatat cu ofertele lor si pe langa asta stiu ca niciodata un pormoter nu ofera o sticla de bere gratis, asa ca nu a mai avut rostul sa il ascult.

Am trecut de tot si exact la raionul de servetele, ma intampina 2 dudui. Spunand in cor:
- Noul sampon Nivea… continue reading…

…ete fleoşc. Astăzi vând merdenele la spanioli.

Fă matale singur click-ul pe “Aritcole la intamplare”, dacă tot ai chef te “cetit” ceva.

Ah ce imi place reclama asta, imi aduce aminte de tinereturi. Ce n-as mai da sa gasesc acum si sampoane de urzica, la pliculet din cauciuc tare. Sau Jelibon, dar din ala turcesc, cu chimicale, de care mancam cand eram mandru ficior.

Discutie intre doi pensionari in autobuz, astazi pe la 3, in legatura cu Basescu:
Pensionar 1: [...]Cand scapam de asta? in toamna parca…
Pensionar 2: De ce sa scapi ma? ce ti-a facut?
Pensionar 1: Pai ne-a bagat la fund de tot, ne-a bagat la apa, ca e si marinar…
Pensionar 2: Fugi ma de aici! asta nu ti-a facut nimic, nu stiu ce ai tu cu el. Eu il votez din nou[...]

Si uite asa in frumusica noastra tara, mai ales in ziua de azi, presedintele este catalogat dupa ce NU ti-a facut. Daca nu ti-a facut nimic tie, nu ti-a “umblat” la salariu, la pensie, la intretinere, daca a dormit ca “jita” tot mandatul si in timpul asta pe tine te-a lasat in durerea ta, e baiat bun si trebuie votat din nou.

Uneori ne meritam soarta… .

Vanghelie lansează trenduri. Nu cred că există om în ţara asta, ce nu a spus cel puţin o dată “care este”.

Astăzi am auzit de 4 ori termenul “Goagăl” …şi e cam tragic.
Nimeni nu îl parafrazează pe Patapievici, deci în cazul ăsta deja putem vorbi de Idiocracy?

Da! e oficial, lucrarile de reabilitare termica a blocurilor atrag pasari, dupa finalizarea acestora. Nu il crezusem pe birjar cand imi spusese asta, dar uite ca previziunile lui s-au adeverit.

De 4 zile nu mai scap de el si mi-e mila totusi sa fac o tocanita a la Bucataria Urbana.

Faza mai nasoala e ca m-a umplut de respect, dupa cum se poate observa si in poze.

De tot m-am saturat in tara asta. De soferi, de bucatari, ospatari, de preoti, de instalatori, de constructori si nu in ultimul rand de mecanici auto.

Daca cineva m-ar pune sa enumar trasaturile unui mecanic auto as incepe cu aceeasi calitate ca cea a unui constructor.
Mecanicul auto, injura la fel de mult ca un constructor, numai ca are un vacabular mult dezvoltat. In injuraturile sale acesta nu implica numai familia sau rudele de la gr. I pana la IV ale mijloacelor de munca (gen fu*** mistria mă-tii !). Mecanicul auto este un specimen ce foloseste foarte des injuraturi ce implica fiinte sau simboluri religioase.
Mecanicul auto este adesea murdar din cap pana in picioare, dar intotdeauna tine o singura parte a trupului sau mai curata ca lacrima, si anume antebratul, unde domneste regeste tatuajul din armata facut rapid de catre un fruntas cu spirit artistic subdezvoltat. Tatuajele de pe antebratele mecanicilor auto sunt variate. Unii se lauda cu un “cuţît”, altii cu sirene, dar cei mai multi au un mic si simplu tatuaj ce arata numele coanei Geta, sau Ana, iubita respectivului din frageda tinerete.
Mecanicului auto ii plac glumele care se termina in ‘zda. Deseori face glume pe seama noului venit, dar niciodata nu se da in laturi de la facut o mica poanta si pe seama clientului.
Genul de banc savurat de mecanici in general:
“Mecanicul intreaba: Fiul meu are 3 fete… ce imi sunt ele?”
“Noul venit raspunde: Nepoate !?!”
“Mecanicul rade haotic si printre hohote spune: Mancale-ai ‘zda la toate !”
“Noul venit inghite in sec, dupa care isi termina de strans surubul”
Bineinteles, glumele facute pe seama clientilor sunt mai cu perdea, pentru ca na… de la ei vin banii.
Mereu un mecanic va incearca sa stranga un surub peste masura, de aceea mecanicul are des “proprietatea” de a se lovi singur. Dupa lovitura acesta scoate niste sunete ciudate urmate de injuraturile specifice.
Pe langa asta, mecanicul are o calitate si anume de a face piesele sa meraga struna doar dupa ce acestea se uzeaza putin. Cum vine asta? pai uite asa:
In urma cu cateva saptamani, am fost cu masina pentru a face cateva reparatii, mai precis pentru a-i schimba discurile si etrierele.
Dupa ce am vazut glumele pe seama noului venit, dupa ce am auzit injuraturi si am sorbit auto-loviturile mecanicului, dupa ce acesta a mai tras o flegma cu muci, dupa mult mult mult timp mi-am luat masina, acompaniat de spusele mecanicului: Gata bre! e ca noua!
3 zile au trecut si mi-am dat seama ca etrierul din dreapta troncane atunci cand dau in vreo groapa.
Cum merg cu o masina si nu cu o caruta, am facut iarasi o vizita pe la service. Alt mecanic din grupul celor 6 , super invatati, cu politehnica si masterat in inginerie, mi-a spus ca e o problema.
Redau afirmatia mecanicului: ” Cre’ca e o problema aici, sefule!”.
Asta stiam si eu in p*** ma-tii de prost, …dar m-am abtinut sa ii spun exact asa, ca sunt un baiat simtit si amarat.
Dupa ce 3 dintre ei se pun pe masina si desfac etrierul unul dintre ei observa ca un surub nu era bine strans.
Schimba surubul pe seama ca nu se poate infileta bine, dar intr-un final observa ca si acesta este la fel. Urmeaza acelasi surub schimbat cu altul pentru a treia oara dar degeaba. Vazandu-se depasiti de situatie, cei 3 se pun la cale si vin cu o idee mirobolanta:
- Nu va mai face niciun fel de zgomot cand se va ma uza, iti garantam noi. Nene… acum e nou si din cauza asta face asa ! sare unul dintre ei. Mergi matale 100 de km si nu se va mai auzi niciun trancanit.

Mi-am spus deja ca e clar peste ce mecanici am dat si am plecat, bineinteles dupa ce mi-au taiat chitanta pe cele 3 suruburi.

Am facut 320 de km si tot trancane.

Nu stiu de ce imi place asa de mult cand ei imi spun ca un produs va merge perfect de abia dupa ce acesta se va uza. Cre’ca imi place cum suna si cre’ca din cauza asta pun botul. E a 5-a oara… cand aud un astfel de “diagnostic” suprem.

Si ce e grav, ca a ajuns sa imi fie mila de mine si nu de ei.