sunt jos

Fii sclavul fericirii, bine!
Dar zi de zi sa fii ca tine!
Nu fi azi unul, altu-apoi,
si altul peste-un an sau doi.
Ceea ce esti, sa fii din plin,
nu doar putin cate putin!

Cam asa suna unul din multele pasaj interesante ce alcatuiesc drama Brand.
Am descoperit-o din melodia lui Carbon – Metamorfoza – unde partea de mai sus era rostit de catre Gheroghe Visu.
La scut timp mi-a dat tema de gandire si m-am apucat a face cateva cautari. Am gasit-o cu ajutorul blogului Desene in Creion si de indata m-am apucat de citit.
Am reusit sa parcurg 30 de pagini si trebuie sa marturisesc ca piesa este exceptionala. Se poate gasi si pe Scribd, asa ca eu nu am facut altceva decat un mic embed. Chiar daca varianta digitala pare putin ciudata din cauza greselilor de formatare, citirea ei se merita pe deplin.

Ibsen Henric – brand

De-ai da tot, însa viata nu,
nimic, n-ai dat, sa stii si tu!

Se consemneaza: Astazi 28.sept.2009, ora 12 – 12 si ceva am fost oprit pentru prima data de catre politie.
S-a intamplat in comuna Albota, sat Cerbu, unde doua “poliţoaice” isi faceau tura de veghe, agatand uituci ca mine ce merg cu farurile stinse.
Doamna, ca avea verigheta pe mana, văzui eu asta, pe nume… – deci l-am uitat – m-o salutat si respectuos mi-o spus: Domnule Mihai, circulati cu luminile de intalnire oprite, iar pe un drum national… bla bla bla.

Ce e drept, cand am oprit ma stiam mai curat decat fundul unui bebelus, dar dupa ce mi-a spus-o pe aia cu farurile m-am inmuiat putin. Putin mai mult!
Mii de scuze si plecaciuni o trebuit sa fac pentru ca poliţoaică, intr-un final, sa se lase induplecata.

Mereu “imi place” partea asta cand organul legiuitor iti vorbeste de sus, iar tu trebuie sa te umilesti pentru a nu incasa o amenda grasa. Dar de… In viata trebuie sa faci si unele lucruri care nu iti plac.

Doamna poliţoaică s-o dovedit a fi o doamna in adevaratul sens al cuvantului, chiar daca nu parea a fi in largul ei atunci cand folosea termenul de politete “Domnule”… Mihai, sa nu se mai intample asta!

Asa ca nu am mai obligat-o sa il foloseasca de multe ori si am scutit-o de a mea prezenta multumindu-i inca o data.

Sper sa nu imi ureze nimeni “la mai multe”… )

Ia o curva o femeie care duce o viata desfranata, sloboda la gura, “murdara”, nesimtita si fara maniere. Inmulteste-o cu 6 si atunci iti vei da seama cum arata o curva femeie care duce o viata desfranata (bla bla bla) de o anumita culoare, in vechi timpuri facand parte din… Popoare migratoare!
Daca mai ai norocul sa o privesti fix dupa ce a consumat alcool, vei realiza ca nu o tarantula baloasa ci ea este cea mai urata fiinta de pe fata pamantului.

Sper sa nu aveti niciodata ocazia sa intalniti asa ceva.
Nu as vrea sa dezvolt subiectul, caci as putea fi acuzat de rasism. Si din punctul unora de vedere, e urat, al dracului de urat cica!
Pacat! Probabil, inca nu au vazut-o pe odioasa aia…

Windows 7 = plictisitor. Prea simplu pentru mine.
Traiasca XP-ul. Sau, daca stau bine si ma gandesc tot nouășoptu’ era sfant bă tata bă!

Anul asta in Pitesti, sensurile giratorii au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Spre deosebire de ciuperci, sensurile giratorii nu sunt otravitoare, dar unele te scot din minti.
De exemplu cel de la intrarea in oras, dinspre autostrada Bucuresti-Pitesti, care de mai bine de un an a ramas la stadiul de constructie premergatoare a intersectiei in sine, imbracata in “calupi” de plastic alb-rosu, arata de parca a fost calcata de 3 tir-uri. Nu bag mana in foc cand spun 3, caci la cat de mari sunt blocurile de plastic e floare la ureche pentru remoraca unui camion sa le incalece.

Ciudata e, ca in mai putin de-o luna, sensul giratoriu ce desparte cartierul Prundu de varianta, a fost construit… si inca de la zero, iar alaturi de el au fost asfaltate si trasate cele 2 strazi adiacente cu scuarurile aferente si cateva marcaje luminoase. Acelasi lucru s-a intamplat si cu cel de pe Craiovei si cel de la iesirea din oras pe DN65. Chiar daca sunt nesimit de mari, macar au fost trasate si frumos amenajate.
Ei bine, acum ma intreb de ce nu se poate face ceva si cu cel dinspre autostrada Bucuresti-Pitesti? Ii tratam pe Bucuresteni cu curul? Ii facem sa ne taie calea prin simplul fapt ca intersectia nu e trasata? Si nu rar se intampla asta… Chiar saptamana trecuta fratele cineva injura de mama focului o idioata biata conducatoare de Fiat, cu numar de B, pentru ca incalca precum vita tragic benzile de circulatie.

Intrebarile de mai sus probabil sunt retorice, deocmadata. Poate e timpul pentru o mica sesizare, chiar daca stiu din start ca nu am norocul lui Geocer. )
Ori poate a venit timpul sa gandesc precum altii si sa nu imi pese de asta, pentru ca stiu de mult cum sa trec de intersectie si vorb-aia: Las-o ba ca merge asa!

O piesa exceptionala, cu un videoclip pe masura venit direct din dulcele ‘96.

Am fost si eu pusti si probabil ca in unele cazuri ma consider si acum un pustan necopt, dar cand spun asta tind sa ma refer numai la inaltime, sau hai si matematica, dar in niciun caz la nesimtitre si infumurare.
Dimineata, a trebuit sa iau niste fise de la un amic ce sta in acelasi cartier cu mine. Cartierul mi-l stiu unul plin de infumurati dar pana acum nu mai vazusem asta.

Doua fete, la vreo 14 – 15 ani, sosoteau de zor la marginea unui magazin cochet cu bratele-n san. Cum eu stateam pe banca la vreo 2 metri de ele, se poate deduce ca auzeam cam tot ce parlamentau.
Dintr-o data discutia lor ia un fagas anormal. Tonul le creste, observandu-se clar o neintelegere la mijloc.
Eh, ca tot veni vorba de mijloc, intre cele doua, mai precis la picioarele lor era un pliant cu oferta Carrefour. Stiti voi, din ala cu care ne spameaza postasii casutele postale din scara blocului.

Mirat de tonul pe care cele doua isi vorbeau mi-am marit gradul de concentrare, si ce crezi ca aveau de impartit fetele… Niciuna dintre ele nu avea chef sa isi murdareasca demnitatea pentru a se apleca si a lua micutul pliant.
Hai, fata! ia-l tu ca tie ti-a scapat din mana! Spunea una dintre ele.
Si care e problema? vad ca tie iti e lene sa il iei de jos, eu nici de atat nu ma aplec pentru el! Contreaza celalalta.
Hai mai, sa vedem si noi ce oferte au la bluziţe…
Crispata de dorinta, stramba putin din nas si se uita in jur. Timp in care, din priviri fetele parca ajung la un consens.
Imi arunca o privire, dar nu indraznesc mai mult. In secunda 2 apare un baietandru – sa fi avut vreo 16 ani si ala – de la coltul magazinului.
- Baiatu’! Baiatu’! te rugam frumos, ne iei si noua pliantul asta ?
Tipul parca nu aude si isi vede de drum.
Feţele celor doua se transforma de parca baiatul ar fi refuzat sa le aduca o cana de apa la patul lor de moarte, privindu-l ca pe cel mai mare nesimtit.
In conceptia divelor de 14 ani, gestul de a se apleca si a ridica ceva de jos aduce prejudicii grave demnitatii lor, si iarasi cele doua arunca in jur priviri pentru a mai ruga pe altcineva sa le ajute in mica lor problema.

Intre timp a sosit amicul cu fisele si nu am mai putut sta sa privesc teatrul. Dar mi-as fi dorit al dracului de tare sa fiu rugat sa le ridic bucatica de ziar colorat.
Aveam o gramada de vorbe “frumoase” de spus. Probabil si mirificul gest de a ridica ziarul, a le pocni peste faţă pe amandoua si a-l arunca la gunoi.

Poate, dupa cum bine sau rau s-a observat, de astazi sunt jos poarta haine noi. Cămeşă belo’ apretata, sosete negre si o pereche de pantaloni cu şliţ funcţional, usurate de accesorii greoaie precum google ads. Eh… Pe ici, pe colo, mai stau atarnate vreo doua reclame precum o curea decenta si una bucata ceas, bun, frumos.

Forma de comentarii poate fi completata fara a apasa vreun buton de pe tastatura, cum prost se invatase vechea tema si nici nu trebuie sa pun

pentru a a face pauza intre randuri. Logoul ma enerveaza, dar probabil pe viitor o sa il arunc la gunoi.
Sper sa fie destul de prietenoasa, sa se inteleaga cu voi, sa nu muste si sa nu imi rupa creditul cand accesez blogul de pe telefonul mobil.

Daca apar probleme va rog sa le tipariti frumos intr-un comentariu.
Nu o mai schimb pana nu va trece cel putin un an de utilizare. E al dracului de greu sa gasesti o tema buna. Atat de greu incat m-a luat o durere groaznica de spate.

- Pai in primul rand, inainte de intrare in restaurant ar trebui ca cineva sa iti inmaneze un manual de instructiuni. E atat de complicat sa iti iei o cola. O simpla cola, la ei devine cola mica, mijlocie sau mare. Cola cu lamaie sau cola simpla. Cola in promotie cu o cutiuta de cartofi prajiti sau fara.
Daca vrei sa bagi ceva pe maţ, ai de ales intre Royal Cheese, Chicken McNuggets, Fish Mac, sau Big Mac. P*la mea, parca as intra intr-un restaurant chinezesc.
- Pentru ca, daca ai nevoie la baie, poti intra doar dupa ce introduci un cod de acces pe care il gasesti pe bonul de casa. Exista riscul sa faci pe tine pana identifici unde este tiparit codul de acces pe bon.
- Pentru ca baia este mai ingusta decat o debara dintr-un apartament comunist.
- Pentru ca o inghetata costa 14 lei.
- Pentru ca ceaiul e al dracului de fierbinte si trebuie sa astepti cel putin 20 de minute pana se raceste.

Gata si cu pestele. De fapt ce peste, ca am mancat timp de 2 zile numai eugenii. Nu s-a prins nimic, de fapt s-a prins o ploaie de zile mari, azi dimineata, dupa care frig, si iarasi ploaie si de vreo 2 sau 3 ori frig din nou. Era propusa inca o zi dar nu a mai meritat sa stau pentru ca sigur prindeam la fel de mult peste precum am prins astazi nu mai erau eugenii.

Bun, deci sa revin.
12 eurocenti. Cam atat costa un post pe propriul blog, scris de pe telefonul mobil dintr-o retea Cosmote, cu tot cu incarcatul paginii si cu accesarea panoului de control wordpress.
Pe messenger se poate sta o jumate de ora cu vreo 7 centi. Asta depinde si cu cate persoane vorbesti in acelasi timp.
Taxarea se face per MB. Vreo 0.80 de centi la MB consumat.
Nu mai stiu tarifele de la Vodafone sau Orange, dar inainte cand foloseam Vodafone-ul pentru internet, imi parea mult mai scump decat verdele Cosmote.
Chiar daca duci mari batai de cap cu configurarea telefonului si activarea serviciului, internetul de la Cosmote se merita.
De preferat ar fi sa iti faci singur setarile pe care le gasesti la adresa cosmote.ro. Daca astepti ca serviciul de sms sa isi faca singur treaba nu vei avea mare noroc. Cel putin eu am sunat la departamentul de relatii cu clientii dupa ce trimisesem mesajele de configurare automata. Frumos a fost atunci cand o crainica, probabil in timp ce isi facea unghiile, m-a lamurit succint ca trebuie sa astept 24 de ore pentru a primi setarile prin sms.

Au trecut mai mult de 48 de ore de cand duduia ma anunta si inca nu am primit niciun mesaj. Daca nu ma apucam de butonat, probabil nici acum nu ma bucuram de internetul mobil.
De miscat imi pare ca se misca destul de bine. Index-ul blogului meu se incarca in aprox. 4 secunde. Asa ca imi ajunge.
Cam atat pentru astazi.