sunt jos

La insistentele fostului coleg pe nume Flo, care m-a adus din nou pe plaiurile hip-hop-ului. Merci. Great song!

Marti, am fost obligat rugat ca la ora 18, sa fiu prezent in sala mare a Casei Sindicatelor unde se tinea un fel de conferinta publica cu sustinatorii partidului PNL, speech-uita, de catre Crin Antonescu, Mircea Diaconu, Varujan si alti membrii ai PNL-ului.
Din varii motive, m-am prezentat cu cateva minute inainte. Stiam ca totul are la baza campania electorala, stiam ca drept urmare, vor fi prezenti tot felul de oameni veseli, stiam ca se va striga „Antonescu presedinte!”. Ceea ce nu stiam era ca dintr-un asemenea eveniment, nu se poate face o stire. Nu vezi legatura? Bun… o sa vorbesc si despre asta alta data.

Plasat intr-un scaun vreme de aproximativ 3 ore (asa spun gurile rele), am avut timp sa ascult bancuri propagandiste impotriva actualului sef de stat, un discurs plictisitor acordat si de miscarea ampla a maini (ete cam asa), cateva rabufniri afirmative ale publicului asupra discursului, comandate pare-mi-se, de genul: „Aşa e!!!”, „Bravooo!” „Uraaa, uraaa!” si bineinteles steguletele omniprezente, fluturate activ de multi participanti. Bine… unii si le mai bagau si in gura de plictiseala, dar asta nu se pune.

Slava Domnului ca toate au un sfarsit, iar in el totul se rezuma la imbulzeala, cateva vorbe de duh adresate oamenilor din spate ce imping cardul spre iesire, cateva sosoteli despre cum era imbracat x sau y si nelipsitele discutii ale unor membri de partid despre aranjamentul culinar de la ultima sedinta.

A… ca tot vrobeam despre membri de partid.
Cu aprox. 20 de minute, inainte de final, ma tot ardeau calcaiele sa il intreb pe tipul burtos de langa mine – venit la intrunire alaturi de amicul sau, un nenea pe la vreo 50 de ani ce parea mai mult strungar decat cap luminat liberal-conservator- daca e membru de partid al PNL-ului.

La auzul intrebarii, tipul sta si se gandeste. Si segandeste si iar se gandeste, pret de 30 de secunde.
Ma inspectaza cu privirea imi vede si hartoagele pe care scrisesem toate pildele antonesciene, dupa care imi spune cu un glas de marlan ca da: „Da, sunt! Care e treaba ta?”

- A, pai va intrebam asa din curiozitate, stiam ca la alte partide se plateste bine pentru o astfel de prezenta.

Tipul se uita la mine de parca l-as fi deranjat cu ceva.

La iesire,  atent ca burtosul sa fie langa mine, ii spun unui coleg.

- Uite aici oameni buni astia de la PNL, nu-si platesc sustinatorii!

Burtosul deja pufaia.

Te gandesti ca asta e discriminarea? Stai ca vine ceva si de la PDL, PSD, si nu in ultimul rand de la Oprescu, care o arde dubios cu Iris.

Ca utilizator al unui serviciu de telefonie mobila, poti considera ca a primi 3 mesaje pe zi cu acelasi continut e enervant si plictisitor.
Ca distribuitor de servicii poti crede ca e o metoda buna de advertising. De observat, “poti doar crede”, caci si tu vei avea odata convingerea ca ai devenit plictisitor. Te poti sinucide numai punandu-te in pielea unui simplu angajat al Cosmote, ce apasa un enter pe fiecare zi, de 3 ori, pentru a emite cate un sms la n* numere de telefon.

Sfat: Banuind ca majoritatea posesorilor de telefoane mobile “cartelate” in Cosmote, nu pot face restrictie pe numarul de telefon ce emite mesaje spam tampite, din simplul fapt ca nu poseda tehonologia necesara, rabdare ori alte calitati, ar fi bine de rugat ca omul ce scrie acele mici mesaje, ori la grad inalt de companie, sa adapteze mesajul in functie de zodie, ori de preferintele utilizatorului.
Astfel incat, pe langa plictisitorul „Trimite SMS la 900 si ai 800min bla bla bla” sa apara, la sfarsit si o mica predictie astrala, un banculeţ cu Alinuţa sau o poanta de genul: Trei vulturi stateau pe o craca. Unul era alb, altul pleşuv si unul era să cadă.

A venit si episodul trei de la Bucataria urbana.

Pentru mai multe astfel de retete, accesati Bucataria Urbana
Un proiect ePitesti.ro

Greu sa ai blog cu multe postari. Am cautat un articolas 2 ore, si degeaba. Am instalat si plug-in pentru cautari, dar tot nu m-a rezolvat.
Norocul meu ca sunt berbec (a se citi zodie), iar nativii din aceasta zodie nu se lasa cu una cu doua.

Am luat ca exemplu doua sarbatori:
- Sf. Maria (locatie: Curtea de Arges)
- Toamna Pitesteana (locatie: Pitesti)

Trei cazuri se disting in problema asta:
1. Tiganul care vinde
2. Tiganul care se plimba
3. Tiganul care se plimba si fura

Sa incepem cu inceputul. Tiganul care vinde, isi deschide o “taraba” cat mai aproape de locurile aglomerate pentru a avea clienti. Normal, tiganul nu a lipsit la nicio ora de marketing predata in satra.
Vinde mai de toate. De la sosete, blugi, caciuli, la banuti de tabla argint sau atunci cand mai multi confrati de ai lui il copiaza, se reprofileaza pe ceva original. Sa spunem porumb fiert.

Tiganul stie sa isi atraga clientii. Nu rareori ni se intampla sa fim abordati de catre el introducandu-se astfe: “Hai baiatu’, iti dau un blug?” sau “Ia pormbul neamule” ori vechea replica “Trei la zece mii!”- aici nu se stie neaparat ce is 3, dar de obicei, se refera la sosete.

Tiganul isi respecta clientii. Sa presupunem ca ai mare pofta de un porbum fiert, fie ca esti la mare, ori ieri in centrul Pitestiului si te priponesti langa prima taraba ce-ti poate oferi o bucata bunicica de “papusoi” aburind.
Il intrebi pe tip, sau pe tipa (rog a nu se citi piranda) cat costa un porumb. Iti va raspunde imediat, adaugandu-ti si termeni precum “frumosule”, “patroane” sau “mosule”.
Daca nu iti convine pretul, tiganul iti va face o reducere miraculoasa: “Hai, ca pentru tine ti-l dau cu 2 lei!”, dar despre astfel de reduceri voi vorbi intr-un post ulterior, caci acum vine partea frumoasa.
Daca nu il mai poti cumpara, ori te-ai razgandit din varii motive si dai sa pleci, vei avea garantata o injuratura.
Cele mai uzitate sunt: “Te-n gura”, “Al dracu sa fii de spurcat” ori ceva mai complex “N-ai bani, nu mai intreba f**** ***** ***** ** *******.” O astfel de discutie, poti citi si in finalul postului asta.

E clar ca trebuie sa trec la cea de a doua tipologie, dupa atatea vorbe dulci.

Tiganul care se plimba este deseori galagios. Vrea sa isi anunte prezenta, iar mai ales vrea ca ceilalati cetateni sa afle ca el este prin preajma. Aceasta caracteristica se face cel mai bine remarcata atunci cand individul umbla in stol.
Daca sta pe banca, trebuie sa fluiere, sa se exteriorizeze, uneori facand diferite remarci persoanelor de sex feminin.
De observat ca atunci cand tiganul sta pe o banca, sta cu mainile in buzunar. Dar asta nu imi pot explica de ce.
S-ar mai plusa mersul cracanat, cu mainile larg deschise pe langa corp, al individului slab, pentru a fi considerat de catre cei din jur, un adevarat pachet de muschi. Prezenta imaginara a muschilor supradezvoltati, deltoid si dorsal, obstructionandu-i posibilitatea apropierii mainilor de corp. Acest tip poate scoate la interval de 1,5 minute, expresii precum: “Sa moara familia mea!”
Deocamdata nu vreau sa vorbesc despre instinctele criminale din limbaj. Nu intelegeam de unde vine chestia cu sa moara, sa dreaga… dar m-a lamurit zicala: “ţiganu când ajunge împărat, îl omoară întâi pe tat-su”. Deci trebuie sa se pregateasca inainte, macar moral, nu?

A treia categorie si anume tiganul care se plimba si fura, uneori se poate deosebi mult fata de cea de-a doua categorie, fiind un individ tacut si discret. Alteori nu.
De cele mai multe ori ne dam seama prea tarziu daca au fost tacuti sau din contra.
Se pot distinge si pirandele dar ele au un o metoda aparte conform careia actioneaza cu sfintenie.
Nu voi da un exemplu pentru ca as fi acuzat de ura rasiala.

Acest studiu a fost realizat in data de 15.august.2008 in localiteatea Curtea de Arges si 24.octombrie.2009 in localitatea Pitesti, pe un esantion de aproximativ 70 de subiecti, de ambele sexe. Indivizii au fost testati cu ajutorul observatiei discrete. Ce e drept, in cazul porumbului ne-am apropiat mai mult.Acest post nu este unul cu tenta discriminatorie. Astfel de tipologii pot fi intalinite si la indivizii romani, francezi, englezi, ori nigerieni.
Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

S-au chinuit “toti” sa imparta pliante cu fete zambitoare, mai portocalii, rosii sau albastre, iar Tudor Chirila, azi, le-a taiat macaroana politicienilor spunandu-le ca sunt niste burtosi incapabili pe alocuri impregnati cu miros de cacat.
Frumoasa miscare!

daca nu ai fost la concertul desfasurat cu prilejiul sarbatorii Toamna Pitesteana si deci implicit nu stii despre ce vorbesc, poate, o sa ai norocul sa vezi un videoclip cu toata tarasenia, peste cateva zile.

Doctorul Fănel este un medic de familie, familist ce e drept, familiarizat cu tot felul de indivizi dubiosi, din toate specializarile existente pe fata pamantului.
Spre exemplu in urma cu doua saptamani, Fănel se confrunta cu o doamna prezentabila ce credea cu desavarsire ca “sufera cu prostata”.
Dupa explicatii concrete, bazate pe studii – caietul din facultate al lui Fănel- acesta din urma reuseste sa-i demonstreze distinsei, ca ea nu poseda o astfel de optiune, fiind dotata de catre D-zeu cu incredere de sine, prezenta de spirit, inteligenţă aparenta si darzenie, dar mai putin cu prostata.
Incapatanarea personajului feminin nu se opreste aici. Bine… probabil si din cauza faptului ca peste 24 de ore ea trebuia sa prezinte un concediu medical “valid”, superiorului din renumita institutie X.
- Deci, domn doctor, nu se poate cu prostata? nu?
- Categoric!
- Atunci dati-mi cum ca as avea diabet…
Aratand clare pareri de rau, Fănel o respinge din nou:
- Nu se poate?
- De ce ?
- Pentru ca nu am aparat de masurat glicemia.
- Si cam cat costa ala?
- Cam cat vreti sa dati dumneavoastra…

***

Fănel, are o problema existentiala cu usa de la toaleta cabinetului improvizat intr-un apartament de bloc predecembrist. Pesemne clanta exterioare tinde sa cada chiar si atunci cand este folosita pe post de pista de aterizare de catre o musca. De aceea, Fănel a angajat o echipa de meseriasi bine calificati. I-a racolat in urma unui consult facut unuia dintre ei, care din ghinion calcase stramb luxandu-si unul dintre membre. Membrul ajuta la deplasare, deci omul nostru purta o carja.
Acesta era Mărin.

Cel de al doilea pion important in echipa, era numit sugestiv Mitică. Purtator de ochelari, om bine, intre doua varste, un fel de campion la aruncatul cu parerea.

Dupa intrarea in sala de asteptare, Mitică trece si prin cabinetul doctorului. Il anunta ca a sosit Mărin, dupa care se lasa in voia lui Fănel, miscandu-si rapid fundul spre noua lui misiune. Aceea de a-l directiona pe Mărin catre usa buclucasa. Nu ca ar fi fost departe, ori din pricina faptului ca era singura clanta ce atarna, ci probabil pentru a se facea util intr-o astfel de situatie.
Era clar ca acum Mitică era liderul. Iar liderul are nevoie de o baza solida, asa ca se aseaza pe primul scaun.

- Cum e treaba Mărine?
Mărin, uitasem sa precizez… un timp mai tacut, pus pe fapte, ori suparat din cauza poruncii lui Fănel, nu spune nimic.
- De Mărine, vrei consult gratis…
Mărin, tace…
Si trec minutele. Dupa indelungi concluzionari, meseriasii reusesc sa desfaca micuta clanta.
Se constata si defetctul- o mica parte din plasticul ce alcatuia manerul prin interior se sparsese.
Mitică vine cu o idee geniala, si anume de a aduce o clanta veche, pe care o putuse sustrage in ‘97 din usile unui camin de nefamilist, ce prezenta calitati deosebite, dupa spusele lui: o clanta “fara moarte”.
Ideea este acceptata de catre Mărin, asa ca in doua minute, se face rost si de clanta.
Dupa introducerea ei in usa, se observa ca tija era mult mai mare decat cea a vechiului maner. Cum bomfaier nu aveau, echipa este pusa in mare dificultate.
Iar din problema asta doar inventivitatea specifica acestei natiuni ii poate scoate.
Mărin, pentru a reduce handicapul redat de catre uzura, adapteaza fostul maner, cu ajutorul unei bucati de ziar.

Loc se face, iar pentru a testa inventia, Mărin se da dupa cealalta parte a usii. O idee destul de proasta mai ales in cazul unei usi stricate.

Evident, mica bucatica de ziar cedeaza si usa il captureaza pe Mărin in toaleta cabinetului.
- Ce facem acum Mitică?
- Pai nu merge deschisa din interior?
- Mitică, nu ne uitaram si in interior, ca e stricata si clanta asta… Ce ne facem?
- Mărine, stai putin acolo, ca ma duc eu sa iau cheile de la domn doctor, o sa te deschid cu ele dupa care vedem cum rezolvam treaba.

[moment in care Mitică bate la usa lui Fănel]

- Domn’ doctor, se blocă Mărin in toaleta. Fuse a dracu stricata si aia din interior, nu ne daduram seama. Aveti dumneavoastra cheia?

[moment in care Fănel, telefoneaza nevestei cerandu-i cheia de la cabinet, razand pe sub mustati]

- Ne scuzati domn doctor, o rezolvam imediat cum sotia ajunge! Punem noi una fara moarte!!!

Sa luam un exemplu:
Strada ce iese in bulevardul Petrochimistilor nu este prevazuta cu trecere de pietoni. Trecerea de pietoni nu exista pentru a nu aglomera mica intersectie, dar probabil si din lipsa de interes a autoritatilor.
Multe persoane au obiceiul de a traversa aceasta strada exact la marginea ei. Banuiesc ca din comoditate si probabil din dorinta de a se pune in situatii periculoase.
Bun, fac si eu asta deseori, dar casc bine ochii, pentru ca am habar de inexistenta zebrei si de punctul mort pe care il au soferii intr-o intersectie de 90 de grade. Punct mort ce devine si “ingropat” mai ales atunci cand cate un fleţ parcheaza prin apropiere.

Punandu-ma in pielea soferului, marti ma intorceam spre casa de la un centru comercial, pe prima banda urmand sa fac la dreapta pentru a intra pe strada mai sus amintita.
Nu am apucat bine sa schimb directia ca din dreapta trotuarului apare in fata masinii un carucior.
Franez instantaneu si cotind de volan reusesc sa opresc la timp. Mama copilului, caci ea banuiesc ca era posesoarea caruciorului, venind cu nasul pe sus, ramane blocata in mijlocul strazii. Face doi pasi, dupa care ma priveste, in acelasi timp avand caruciorul pe celalat sens de circulatie.

Isi revine miraculos din ingrozire dupa care incepe sa ma bozcorodeasca in toate felurile, spunandu-mi sa fiu atent.
Las geamul jos si ii spun ca mi-e mila de copilul pe care il are. Dupa care pronesc mai departe.
Nu stiu cu ce bunatati mi-a mai umplut duda frigiderul caci am plecat si nu stiu nici daca replica mea a pus-o pe ganduri.

Pe langa asta, ori am eu un instinct patern/matern prea dezvoltat, ori sunt extrem de prudent, dar atunci cand ai un copil in grija, mai ales copilul tau, trebuie sa fii de doua ori mai atent decat ai fi atunci cand mergi singur pe strada. Pentru ca saracuta fiinta nu-si poate tine singura de grija la o astfel de varsta si in niciun caz nu-ti poate atrage atentia tie ca traversezi strada printr-un loc nepermis, trangandu-te de maneca atunci cand ti-ai pierdut mintile cine stie pe unde uitand complet de existenta lui, sau atunci cand il impingi in fata unui atuovehicul avand ideea ca cel de la volan poate frana in timp miraculos doar pentru ca unica ta persoana traverseza strada in acel timp.

Nu vreau sa ma gandesc la cate masini trec prin locul ala pe fiecare zi, si cati soferi neatenti ori vitezomani fac la dreapta pe acea strada pentru ca mi-ar trece prin minte cu sigunrata si un accident.

Daca totusi nu crezi cele spuse, si ai dubii in ceea ce priveste titlul folosit la acest post, uita-te si la asta: continue reading…