sunt jos

sursa: jeg.ro

Chiar daca e ora 1 noaptea si afara ploua lin, stomacul trebuie si el sa fie satisfacut, nu !?!

Un fost coleg: bah sa vii la inmormantarea mea ca o sa ma arunc dupa bloc peste 10 min
.Eu.: stai
.Eu.: sa iau camera
.Eu.: sa fac stire
Un fost coleg: si mai chemi si tu p’astia care vor sa mai ma vada
.Eu.: stai dracu asa
.Eu.: )
.Eu.: ca nu e incarcata
.Eu.: ce dracu patisi?
.Eu.: spune pana o pun la incarcat
Un fost coleg: cred ca mi-a spart cineva contul pe metin
Un fost coleg: eram la level 31
.Eu.: =))))))))))))))))))))))

Problema cainilor vagabonzi cu toti o stim. Cel putin in Pitesti, in lipsa altor metode de eradicare a acestor animale, s-a luat decizia de a fi sterilizate.
S-au sterilizat, sau cel putin asa cred, toate cele care acum poata “cercei” pe ureche. Multe la numar… dupa cate am vazut, dar uite ca ieri, mergand spre casa, am dat nas in bot cu un minicaine, catelus, mai bine zis (sau nu), un nou nascut canin.
Stau si ma intreb, cum de a putut prinde viata acest animalut din timp ce, restul cainilor, parca erau sterilizati.
- Oare nu s-a facut bine treaba? Aici as intelege, ca oarecum e ceva normal sa mai scapi unul, doi, din vederea programului de sterilizare.
- Oare cineva l-a adus la oras, din strafundurile satelor romanesti, incercand sa scape de el? Lucru pe care nu prea-l cred. Dar hai totusi sa-l pun la calcul.
Ultima intrebare s-ar adresa cazului de mai sus. Dar ce ne facem in cazul asta:

O “catelusa” (nu privesc cu ochi buni cainii vagabonzi, dar nu pot pronunta totusi cuvantul căţea) hranea intr-o zi, in fata blocului alaturat, vreo 7 catei. Aici e cert faptul ca nimeni nu a adus puii respectivi in oras pentru a scapa de ei. Deci ultima intrebare pica.

Ramanand doar cu una si aceea prin care demonstam incompetenta hingerilor. Iar lucrul asta are o consecinta mai urata decat pare, pentru ca stim “calitatea” unei cateluse de a da nastere a cel putin 4 caini. Asta in cazul in care nu se “streseaza” prea mult! In zilele norocoase, se poate atinge un numar si mai mare.
Astfel incat, dupa doi ani, 4 caini nesterilizati se pot reproduce, creand astfel peste 30 de noi vieuitoare canine.

Bineinteles, o mare parte din vina o au si oamenii ce hranesc cainii aciuati langa blocuri. Daca un catelus n-ar primi mancare constant, va disparea intr-un final. Fie de “batranete”, fie va fugi unde va vedea cu ochii, cuprins de nervi, exasperat de comportamentul civilizat al oraseanului civilizat.
Pai serios, cel putin in fata blocului meu, sunt vreo 7 caini maidanezi mai grasi decat China. Vazand acest trai luxuriant al latratorilor, intr-o zi imi venise ideea de a-mi aduce in fata blocului, porcul de la tara. Gandindu-ma ca daca ar fi fost hranit precum maidanezii si s-ar fi putut adapta intr-un fel, as fi putut manca de Craciun, un porc de 300 de kg si nu unul de 100 precum o fac acum.

Tot in categoria asta intra si omul care-i protejeaza excesiv, omul care e in stare sa te bata o saptamana ca i-ai lovit cainele maidanez cu masina, ori ca i-ai tras un sut in boase, poataiei in timp ce se indrepta vertiginos spre tine, cu gandul pasnic, de a te musca.

Asta mi s-a intamplat intr-o zi, cand in drum spre apartamentul fratelui meu, am avut o intalnire de gradul III cu un caine maidanez si un admirator al acestuia.
Ingandurat precum sunt de obicei, aproape de intrarea in scara blocului, vad cum latra de la departare si se apropie destul de rapid, o potaie maidaneza, negra, care-mi ajungea undeva pana la brau – asta asa… pentru a va face o idee despre cat de dragalas era ea.
Evident ca m-am speriat, iar fix cand potaia a ajuns in fata mea, i-am tras un sut in mecla. Nu ma gandeam ca ma pot sincroniza atat de bine, dar nu ma gandeam nici ca jegul negru, poate reactiona atat de rapid. Astfel incat dupa ce i-am tras sutul, a reusit sa-mi clipseze putin cu unul dintre canini, siretul pantofului.
Dupa “impact”, piciorul meu s-a resimtit, la fel si cainele care s-a dat putin mai spate, dar asta nu l-a facut sa se si opreasca din latrat.
De la cativa metri privea un “nenea”, pe la vreo 20 de ani, care dupa ce a vazut toata scena, a inceput sa ma boscorodeasca, spunandu-mi ca n-am nici pic de mila pentru saracele animale.
- Cacat! omule, tu esti prost, nu ai vazut ca m-a apucat de picior? i-am replicat.
Atat a asteptat, iar intr-un acces de furie probabil, ori de idiot ce era, a inceput sa asmuta cainele pentru a ma musca din nou.

A urmat un schimb de replici, pe care nu as vrea sa le las asternute aici.

Dupa toate astea, stau si ma intreb, oare cum au scapat celelalte orase europene, de cainii vagabonti?
- Scapand si de oamenii care-i adopta, doar partial. Si bine mi se pare ca zic “doar partial” – caci daca as fi pus vreun individ ce hraneste un caine maidanez, sa-l ia acasa, sigur ar fi stramba din nas.
- Oare au scapat de ei, inainte aparitiei organizatiilor ce au ca scop protejarea cainilor vagabonzi – prin metode considerate de catre unii mai putin ortodoxe? Ca Doamne, doar n-o fi rasa protejata de lege.
- Oare i-au racolat pe toti la marginea orasului, lasandu-i sa-si traiasca viata decent, pana la adanci batraneti?

Estimativ, ma intreb, cati ani vor mai trece pana cand vom scapa de cainii vagabonzi? Pana cand vom putea spune cu adevarat ca ne-am dat jos din copaci in urma cu ceva ani buni…

Nu am calitatile mamei Omida, chiar daca am mancat stampila de vot odata!
Aveam de gand sa intru in cabina si sa votez toti “paricipantii”. Iar daca se intampla cumva, sa raman fara tus, as fi iesit din cabina pentru a mai cere putin tus, asta pentru a nu se supara vreunul pe mine ca l-am lasat nevotat.
Dar nu mi-a iesit. Am fost cuprins de o durere crunta de spate. Si la propriu si la figurat.

Asa ca am lasat multimea sa decida pentru mine. Si s-a ales!
Singurul lucru care-l vad a fi unul bun, in toata tarasenia asta este ca pot tipa: “gaozarilor”, la ora 4 dimineata, de la fereastra unui hotel obscur din Jupiter, beat mort, fara a parea demodat.

Pentru ca am privat timp de doua saptamani, blogul, de lejereanu, astazi a venit timpul sa ma revansez.

Pentru saptamana in curs am ceva impresionant. Stiu, e vechi, si demodat clipul, il stie tot poporul, dar ce conteaza. Eu acum il descopar si deci acum il fac public.
Daca esti unul ca mine, atunci fa cunostinta cu Ioan Veniamin Oprea numit si “Human Slinky”

Iar pentru saptamana din urma, am una bucata Arctic Monekys continue reading…

Am devenit foarte rau de la un timp. “De la un timp” reprezentand chiar una, sau hai… doua luni, in urma.
Deci plasez inceputurile rautatii mele undeva prin luna septembrie, sau chiar august. A trecut ceva vreme, si mi-am dat seama ca sunt schimbat, complet schimbat. Inainte eram un om bun, cumsecade, cu o vorba blajina, cu mult tact si multa intelgere.

De la un timp, dupa cum spuneam mai sus, toate atributele au cazut intr-o groapa cu mizerie, si iata-ma! Omul, care glumeste pe seama semenilor (ah, ce urat suna), omul care ia in deradere totul, omul care spune tot ce-i vine la gura fara a-i pasa catusi de putin de ce crede celalat. Tipul ce-ti spune ca dragostea e inventia unui vanzator de flori atunci cand tu ai fluturi in stomac, tipul ce nu-ti spune o vorba buna atunci cand tu plangi si lumea din jurul tau pare a se darama.
As putea considera ca sunt omul ce iubese rautatea si declinul aproapelui, dar chiar nu-mi doresc sa zic asa ceva, pentru ca stiu ca odata am fost o persoana mult mai buna.
O persoana ce a ajutat, o persoana ce a daruit si s-a daruit, cineva care a stiut sa simta universul ca pe un conglomerat de fericire. O fericire aparenta ce-i drept, prvita cu ochi mult prea buni.
Un simplu individ mic si neinsemnat ce credea ca poate aduce zambetul pe chipul oamenilor printr-o simpla prezenta in peisaj.

Precum actul unui comediant, precum vremea unui actor ce joaca acelasi rol, asa mi s-a dus si mie “faima”, ca un smarald tocit ce-si pierderde pe fiecare zi stralucirea, ca si un interpret ce intra in negura uitarii.
Personalitatea mea a inceput sa fie tratata cu indiferenta. Iar indiferenta ucide!
Te omoara secunda cu secunda, atunci cand cineva te trateaza astfel, facandu-te o persoana introvertita, din omul ce ai fost candva un izvor de noutati si fericire.
Indiferenta te face sa te simtiti mic, un bold, neinsemnat, ruginit, nefolositor.

Considerandu-te astfel vei ajunge sa-ti urasti semenii. Vei ajunge in pozitia mea. Sa doresti raul, sa-ti doresti ca tu sa fii “TU”, TU-ul ce nu exista, TU-ul imaginar, TU-ul plin de ura si dispret, TU-ul care nu a reusit sa para niciodata mai bun decat este.

Asta trebuie sa se opreasca. Niciodata nu poti fi mai bun decat ceea ce esti. Pentru ca atunci cand vei incerca sa fii, acel tu, modificat in orice forma, vei da gres.
Vei fi doar o imagine modificat a ceea ce esti in sine. A propriei persoane. O anabolizare a tu-ului.
Iar aceasta modificarea se datoreaza doar a celor ce te percep ca fiind un “tu” neinteresant.

“tu” esti ceea ce esti, nu ceea ce vrei sa fii!

eu sunt omul ce am incercat sa fiu un “TU” ideal, din cauza indiferentei celor din jur.

Si uite ce am ajuns… . Omul, rautacios, nesimtit si ignorant. Am ajuns unul de-al lor. Am ajuns un INDIFERENT!

Cursa pentru fotoliul prezidential se inchieie pentru Geoana, la Pitesti, cu un miniconcert prin care spera sa convinga cel putin cateva sute de persoane sa voteze partidul celor trei trandafiri la alegerile de duminica.
Profund lovit in orgoliu de catre Traian B. – deoarece nu resuste sa stranga mai multi oameni decat “distinsul semichelios” la mitingul electoral – Geoana se incurca in finalul discrusului, si confunda Manastirea Curtea de Arges cu Manastirea Cozia. Emotiile ăstea!
“Bunicuţa” nici de data asta nu l-a putut scapa din mana pe “prostanac”, aducandu-l intr-o astfel de pozitie pana pe scena. Trebuie sa recunoastem ca si la final, i-a rugat pe ceilalati lideri locali, sa-l imbratiseze pe tanarul Geoana, pentru a nu se simtiti singur in aceasta campanie marşavă. Micutul de el!
Incercand sa incalzeasca publicul pentru “prostanac”, Ilici I. a reusit sa treaca peste mendrele trecutului si sa-si revizuiasca discursul furat, incepandu-l de data asta cu: “Dragi prieteni!” Parca “Dragi tovarasi…” avea alt farmec…

Sustinut si de ” Pendiuc and Co. “, PSD-ul a urcat pe imensa scena 3 formatii – “asociatia familiara Nistor Band”, Votlaj, Simplu – si trebuie spus, alte cateva interprete de muzica populara ale caror nume nu le stiu si nici nu vreau sa le stiu.

Nu as dori sa jignesc pe nimeni, dar eu mai multi rromi ca ieri, n-am vazut in Pitestiul asta vreodata la vreun concert. Probabil i-a atras rosul…
De adaugat totusi ca PSD-ul, fata de PNL, a dat cateva fesuri, fulare, pelerine, baloane si alte porcarii, localnicilor. Nu zgarciti la punga, ca partidul lui Traian, care a imprumutat pelerinele, iar dupa miting le-a cerut inapoi.
Curtat murdar! E scumpe în draci pelerinele ăstea!

Uite cum stau ei alinitati. Mai mare “dragul”! continue reading…

Ce a reusit si ce nu a reusit, sa faca Adriana Saftoiu, marti la intalnirea cu cei 100 de studenti:

- a izbutit sa catalogheze studentii ca fiind unii neinformati, delasatori si puturosi;
- a reusit sa evidentieze principalele calitati ale unui politician, printre care se numara si abilitatea de a fi un bun orator, dar in acelasi timp a reusit sa se si contrazica aratandu-si admiratia pentru Johannis si pentru faptul ca acesta este stangaci, neamţ (dupa cum ea spune), in exprimare atunci cand trebuie sa ofere un interviu in fata camerelor de filmat;
- a reusit sa intocmeasca o lista, cu ajutorul lui Andrei Gerea si al studentilor, a politicienilor considerati buni si rai;
- a dorit ca toata intalnirea sa fie una serioasa, dar nu prea i-a iesit. Din moment ce Gerea i-a deturnat planul cu ajutorul unor emoticonuri desenate chiar cu mana lui deasupra termenilor bun si rau, si a poreclelor folosite pentru enumerarea politicienilor;
- nu a dorit sa discute problema parlamentarilor traseisti. Probabil si ea a facut candva “autostopul” ?!?
- nu a reusit sa-si prezinte opinia in ceea ce priveste criteriile alegerii unui bun candidat la presedinite, oprindu-se la fraza: ” Eu sunt membru PNL, deci votez PNL!”;
- a reusit sa induca un aer de superioritate in fata celor prezenti, deranjand astfel o parte a electoratului PNL-ului. Cel putin asa spun gurile rele.
- si nu in ultimul rand, a reusit sa ofere de prea multe ori, ca exemplu negativ, Ministerul Turismului in frunte cu ministrul acestuia. Femei, domn’le, femei. Tre’ sa se certe intre ele. N-ai ce le face!

In rest, nimic concret…

“Evenimentul Zilei” anunta pe prima pagina cu o trimitere la pagina de showbiz, ca maine, la ora 23.00, pe programul BBC Two va fi difuzat primul episod din seria 14 a emisiunii Top Gear, in care se regaseste si testul cu cele trei supermasini facut de catre Clarkson, Hammond si May prin frumusica Romanică.

… asta doar pentru a ne face inima rea, pentru ca in niciunul dintre pachetele RDS-ului nu se gaseste BBC Two (BBC 2).
Iar pe on-line, treaba e si mai frumoasa. Pe site-ul BBC.co.uk, in live broadcasting, cei de la BBC ma anunta ca sunt prea tuciuriu pentru a ma uita la emisiunile lor – prin mesajul “Not available in your area”.

Curat murdar !