La ora, 13, 13 si ceva, am program de masa. Tot la aceeasi ora, sunt difuzate stirile la televiziunile nationale.
Cum am televizor in bucatarie, il pornesc pentru a mai auzi un nou caz de gripa, un eveniment, o maslina, o atentie.
Dar, de la un timp, stirile de la ora 13 s-au transformat in unele de ora 17. Care, apropo, nu-mi par stiri ci doar bucati de montaje video cu morti, violatori, sange, si jeg. O gaselnita a televiziunilor pentru umplerea spatiului de emisie, dupa cum bine spunea cineva.

Sa revin totusi…
Cum mancam si eu ca omul o ciorba a la mama acas’, cu televizorul pornit, Pro tv-ul ma intampina cu un caz de avort, urmat de aruncarea fetusului la gunoi.
Imi spun ca nu aud.
Urmeaza o relatare, despre tipul ala, al carui gat a cazut prada unor mafioti si spusele unui unui martor despre cum atarna pielea din jurul gatului individului, despre balta de sange din jur, despre „maţe”, despre ălea ălea.
Deja incep sa inghit mai greu.
O alta stire ce trateaza un avort, urmeaza. Intr-un salon din nu stiu ce oras, o femeie a avut un avort spontan. La scurt timp, asistentele din spital au impaghetat fetusul intr-o punga de plastic si l-au lasat in salon timp de cateva zile.
Sunt in baie si vomit ceea ce am mancat in urma cu cinci minute.

Si uneori ma stresam al dracului de tare ca sar peste masa de pranz si ca asta imi va distruge sanatatea, corpul si mintea. Acum am ajuns sa ma gandesc ca a sari peste masa de pranz e un lucru benefic.