sunt jos

Simti cum te trage de gat in jos pentru a te imbratisa si pentru a-ti spune ca nimic nu face un ban in afara caldurii oferita de catre pat si dulceata ce ti-o poate ceda. Ieftin!
In toate acele momente vei simti ca are dreptate. Ca ai da cam tot sa isi continue rolul, ca ar fi mult mai placut si comod sa te asezi in pat, dar totusi nu te-ai dezlipi din fata televizorului chiar daca ochii-ti plang, si corpul iti tremura.
Te va cuprinde si iti va face ochii mai mici decat ii aveai pana acum, la un moment dat iti va trage si mana de pe cotiera fotoliului, astfel incat sa pari un idiot.
Te va face sa topai prin camera. Te va face sa te speli pe fata, si nu in ultimul rand, te va face dependent de cafea.
Uneori iti va baga ceva in ochi, facandu-te astfel sa-i inchizi fara vointa ta. Da! e sâcâitor dar pe langa asta, e si un violator de intimitate!

El e somnul, ce deseori te cuprinde atunci cand vezi un film.
Atunci cand vizionezi un film bun trebuie sa il faci sa dispara cu orice pret, dar totusi daca te uiti la “The men who stare at goats”, ar fi bine sa-l lasi sa-si faca mendrele transcedentrale.

Cum ma stiu ca stau prost cu memoria, obisnuiam sa notez aici toate filmele vazute, pentru ca ulterior sa-mi dau seama ce am vazut si ce nu, ce a fost bun si ce nu.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, asta e si scopul blogului. Daca am de acum pierderi de memorie, dar cand voi ajunge la 60 de ani, cu siguranta nu voi mai sti cum ma cheama. Atunci ma va ajuta blogul, care-mi va spune cum, cand, de ce, unde si ce am facut. Probabil imi va spune si propriul nume, care va fi unul vag, undeva pe jos.

Notarea filmelor in carnetelul digital, mai avea si o alta cauza, legata oarecum de prima. Mi se intampla si mie, cum cred de altfel ca asta se intampla si altora, sa fiu intrebat ce filme am mai vazut.
Ridicatul umerilor, urmat de propozitia: “Nu-mi aduc aminte”, m-a scos din bucluc doar de cateva ori. La un momemt dat, cineva a banuit, gresit de altfel, lucrul ca nu as avea o problema cu memorarea titlurilor filmelor, ci ca as fi ingamfat si nu as dori sa recomand un film bun la care respectivul sa priveasca indelung precum vitelul la poarta 9. (Nouă).

Pentru a arata ca nu sunt ingamfat am sa pomenesc, pe langa numele catorva filme – cum o faceam odinioara – si cateva titluri de episoade, seriale, sau alte chestiuni televizate ce merita vizionate.
Sa incep cu:

1. Top Gear – si anume episodul şase din seria 14. O minunatie de episod, poate cel mai bun din istoria Top Gear.
2. Family Guy – care se prezinta bine cu Something Something Something Dark Side, prin faza asta, asta si asta. Trailer aici.
3. Adventureland – La prima vedere pare o comedie idioata, probabil din pricina actorilor folositi. Dar este doar un film romantic si dramatic. Mai romantic, mai dramatic si mai bun decat Twilight de 10 ori. Nota: 8.5
4. Amintiri din epoca de aur – nu se compara cu porcaria de 4 luni 3 saptmani si alte zile, chiar daca e realizat tot de Mungiu. Nota: 8
5. Moon (2009) – ce-mi mai scapasera SF-urile din mana… Chiar imi aminteam ziua in care vazusem Solaris, tanjind la un astfel de filme. Eh, cu Moon s-a retrait povestea. E film bun, dar cam greu, mai ales la jumate. Nota: 8

E drept, un film simplu ce arata viata asa cum e ea, fara nicio cosmetizare, e plictisitor. Obisnuiti cu explozii, povesti de dragoste cu final fericit, urmariri ori agenti secreti, deseori uitam ca un film e doar o reprezentare in imagini a vietii si ne scufundam in povesti cu gloante, dragoste eterna ori nave spatiale, precum niste copii maturizati doar trupeste.

La aparitia lui 500 Days of Summer, o sa ne zicem… a, e alt film ce “spune ca pamantul e rotund”.
Da, e un film simplu ce spune lucrurilor pe nume si asta uneori ne ajuta enorm, aducandu-ne cu picioarele pe pamant. Chiar daca aterizarea este destul de dureroasa, o consider a fi una benefica.
Un film real, dar plin de frumosete in acelasi timp, ce merita o nota de 9.

(500) Days of Summer (2009)

Cu: Joseph Gordon-Levitt, Geoffrey Arend, Zooey Deschanel

Regia: Marc Webb

Genul: dragoste, drama, comedie

500 Days of Summer este povestea lui Summer si relatia ei cu Tom. Summer nu crede in dragoste adevarata, in suflete pereche si barbatul potrivit. Tom in schimb este un romantic incurabil care nu renun…

Trailer (500) Days of Summer

P.S.: L-ai vazut si ti s-a parut trist? Poate e timpul sa mai vezi finalul o data.

Serios vorbind, nu am mai vazut un film la cinema, in Pitesti, de vreo 7 ani, daca nu sa fie si mai bine. Nu cred ca a fost vina mea cum ca nu mi-ar place sa vizionez un film la comun, sau ca as fi prea zgarcit. As da mai degraba vina pe administratorii celor doua cinemauri locale, pentru ca in atati ani nu au reusit sa aduca o mica imbunatatire celor doua sali.
Eh, uite că dupa 7 ani de asteptat ca ceva sa se schimbe, am cumparat astazi un bilet pentru Inglourious Basterds, la Cinema City, pentru ca e nou (si filmul si cinemaul) si pentru ca aveam impresia ca se va renta sa cheltuiesc 12 lei pentru toata treaba asta. Daca a meritat o sa spun mai tarziu, acum vreau sa ii multumesc bunului meu fost coleg, pentru ca a mers cu mine si ca a vazut din film doar 10 minute.
I s-o facut rau cand o vazut cum Eli Roth baga cutitul intr-un neamţ dupa care il intoarce, si il baga iarasi si iarasi…
Nici eu nu eram mai departe de el.
Bunn si acum o venit timpul sa spuna cate ceva despre:

Cinema City
Nu stiu sigur daca se pot face rezervari prin telefon, dar daca nu se poate asa ceva, e destul de urat.
Personalul este mai mult decat amabil. Daca nu esti invatat cu drumul pana la sala, te pot indruma fara nicio problema. Chestia e ca dau impresia ca lor chiar le place asta, si conteaza destul de mult.
Sala e curata, “ecranul” este mare, si e destul loc si pentru picioare in fata scaunelor.
Scaunele sunt moi si prea drepte. Dupa 3 ore de film, te cam ia cu durere.
Aerul conditionat este destul de puternic si devine deranjant dupa un timp, la fel si sonorizarea.
Floricelele si sucul sunt destul de scumpe.

Inglourious Basterds
Dupa cum se stie, sau nu… este interzis minorilor sub 18 ani. Am crezut ca, probabil, vreo actrita isi va da sutienul jos si va mima un act sexual, sau ca Brad Pit va injura de mama focului, dar m-am instelat. De fapt interdictia este pusa din cauza violentei.
As putea spune ca este violent o ora si 55 de minute, iar cealalta ora ramasa se deruleaza doar cu replici si dialoguri plictisitoare. Asta din totalul de 2 ore si 55 de minute, cam cat are si filmul.
Este impartit in capitole deci sa nu te mire la inceput ca nu intelegi nimic. In final treaba se conctretizeaza, dar nu vei scapa de violenta nici de data asta cand va trebui sa induri tratamentul specific aplicat de catre Lt. Aldo Raine colonelului Hans Landa si anume, aplicarea unei taieturi in forma de svastica fix pe fruntea celui din urma. Trucajul pare destul de ireal tinand cont de grosimea pielii de pe fruntea colonelului, frunte ce seama mai mult cu una de porc decat cu una de om.
Pe langa asta filmul este presarat cu impunsaturi de cutit, lovituri suave ale cutiei craniene cu bata de baseball, impuscaturi mirifice in cap, introducerea unui deget intr-o gaura de glont din piciorul doameni Bridget von Hammersmark urmata de o strangulare calduroasa, secţionari ca la carte ale jugularei cu ajutorul unor pahare, si mototolirea chipului Fuhrerului de cateva gloante prietenoase.
Quentin Tarantino isi pune si de data asta amprenta asupra filmului mai ales prin splash-urile specifice ce au rolul de a indica numele unora dintre persoanje.
Un rezumat… Pff, mi-e lene sa mai fac, spun doar ca filmul este plictisitor pe atat cat este si de incitant.
Nota: 7.80
Se merita 12 lei? Hmm… nu prea.

Keith (2008), un alt fel de A Walk to Remember, cu un final putin cam sec. Merita vazut, gandindu-ma ca ar fi trebuit sa il pun pe “neaparat” in fata lui “Merita”. Nota: 9.5

50 First Dates (2004) se scoate cu ajutorul giumbuslucurilor facute de pinguinul cu frac si foca aia, care de fapt e o morsa. Parca m-am cam saturat de prezenta lui Adam Sandler in toate filmele de asa zisa comedie. Nota: 6.5

Who’s Your Daddy (2003) e o porcarie de film, o comedie la care nu am putut sa rad nici macar 2 secunde. Si unde mai pui ca eram putin cam beat cand l-am vazut. Nota: 2.rahao

De Johnny Cash am dat in urma cu cativa ani bunicei, cand nu prea agream genul country. M-a “intampinat” in nu mai stiu ce film, cu melodia “When the man comes around”. Nu stiam cine o canta, asa ca m-am apucat de dibuit pe ici, pe colea, pana cand intr-un final am gasit un videoclip si iata am luat contactul cu a sa muzica grava.
Am spus… Gata! Johnny Cash imi trebuie si m-am apucat de furat toate albumele. Iertat sa fiu pentru asta, caci am facut-o pentru propriul sufletel, mic si dragalas, cu ochisorii inlacrimati, cu 5 copii acasa, cu servici pe santier, cu… Intr-un cuvant: amarat.
Saptamana asta m-a mancat undeva, ca altfel nu pot sa spun, si am cautat niste filme pentru a-mi mai omora timpul liber.

Am dat de Walk the Line, iar dupa o scurta descriere mi-am spus ca e musai de vazut.
Nu am de gand sa il povestesc, asa cum o faceam cu filmele anterioare, tot ce am de spus se rezuma intr-o mica propozitie: Un film genial!
Da… merita vazut, cap-coada si inca odata si inca odata, nu doar pentru faptul ca are actori buni, sau pentru ca decorul reprezinta fidel anii ‘50, ci si pentru faptul ca urmareste toata viata fostului chitarist, solist vocal si compozitor Johnny Cash… Si ce e drept, o viata nu prea linistita.

Sincer, nu imi trecea prin cap, ca un astfel de cantaret si-a inceput toata cariera cu o formatie alcatuita din 2 mecanici. Dar uite ca daca e vointa, totul poate prinde contur.

Walk the Line – Povestea lui Johnny Cash – Walk the Line (2005)

Cu: Joaquin Phoenix, Reese Witherspoon, Ginnifer Goodwin

Regia: James Mangold

Genul: dragoste, drama, muzica

Filmul reprezinta biografia legendarului cantaret de muzica rock, blues si country Johnny Cash si a celei de-a doua sotii a acestuia, June Carter, inregistrand esecurile lui ca persoana, alcoolismul, …

Trailer Walk the Line

Cam atat despre film. Acum va las cateva momente pentru a “degusta” niste piese, ca tot e duminica.
continue reading…

In putinul timp liber am avut ocazia sa vizionez School For Scoundrels. Un film ce se vrea a fi o comedie tipic americana, presarata cu scene de un umor mediu, finalizata prematur cu o situatie dificila pe care presonajul principal trebuie sa o termine, musai, cu bine.
Roger (Jon Heder) intra foarte bine in pielea personajului dobitoc cu ajutorul feţei lui, reusind sa aiba o viata de tot rahatul, o slujba prost platita si un respect de nota minus 10, din partea celor din jur.
Pentru a scapa de aceasta “disfunctie” si pentru a o cuceri pe Amanda (Jacinda Barrett), se inscrie la cursurile doctorului P.
Noua clasa, incropita de catre dr. P, este alcatuita din tantalai asemenea lui Roger, tipi timizi, timorati, fara pic de incredere in sine.
Dupa cateva exercitii dure oferite de catre P. ajutat de uriasul asistent Lawrence (Omar J. Dorsey), Roger isi ia inima in dinti si reuseste sa obtina o intalnire cu Amanda.
De acum lucrurile iau o intorsatura, previzibila pentru noi europenii, imprevizibila se pare, pentru publicul american. Dr. P hotaraste sa ii puna bete in roate stangaciului Roger, incercand sa o cucereasca pe Amanda.
Dupa ce cu ajutorul elevilor sai, P. vandalizeaza apartamentul Amandei, dand vina pe Roger, imaginea celui din urma scade dramatic in ochii fetei.
Vazand astfel metodele murdare pe care concurentul lui le aplica, Roger se foloseste de un fost “pacient” al acestuia, Loonie (Ben Stiller), pentru a afla slabiciunile doctorului. Pune la cap un plan prin care incearca sa ii demonstreze Amandei, faptul ca P. este un mincinos.
Pe final, Roger, demonstrand totusi firea slaba, se lasa pacalit de dr. P, moment in care acesta ii spune pentru a scapa, ca totul a fost un test murdar pe care l-a absolvit cu brio, castigand astfel si un bilet pentru Miami, alaturi de iubita lui.
Bucuros, Roger, amana planul de demascare a doctorului si o asteapta pe Amanda la aeroport. Dupa ce realizeaza ca biletul nu era pe numele lui acesta intra in panica si isi da seama ca a fost pacalit din nou.
Totul nu se termina asa. Roger se imbarca si el in avionul in care dr. P si Amanda se aflau, dar la vederea acestora, sufera un atac de panica si lesina.
Amanda isi da seama ca dr. P nu este de fapt un doctor precum acesta pretindea, dupa ce P. ramane impasibil la lesinul lui Roger.
Intr-un final, Roger isi revine, Amanda realizeaza faptul ca dr. P este un mincinos si ca intr-un final de basm cei doi tineri reusesc sa isi cumpere 2 bilete de avion cu destinatia Miami, pentru a petrece o vara de neuitat.

Filmul merita un 7.50 mai ales pentru faza asta: continue reading…

Filmele mint! al dracului de tare. Cu micul risc de a indrepta blogul asta spre o nisa, am sa vorbesc de data asta despre inca un film si precum in postul trecut am sa fac o mica observatie.
Filmul se numeste Enemy At The Gates de prin 2001, un film asa-si-asa, cam de nota 7.50. Ehe aici este vorba despre un nenea lunetist din armata rusa, pe nume Vassili Zaitsev . Iaca omuletul asta a facut vreo 225 de victime conform Wikipedia, in cel de al doilea razboi mondial. Pentru film aveti mai jos un link de la cinemaRX, asa ca in continuare o sa aberez.
Uite ca acum Vassili Zaitsev este interpretat de catre Jude Law, un baiat bine (probabil idolul femielor) ce nu cred ca are nicio relevanta cu infatisarea adevaratului Vassili Zaitsev. De ce spun asta…? Pentru ca uite cum arata Jude Law si uite cum arata Vasili Zaitsev .
Am observat ca totul in filme este pictat in “culori stralucitoare”, actori si actrite cu forme de invidiat joaca rolurile principale intr-un film de actiune, sau unul ce se vrea a fi serios. Serios… de ce nu vad un James Bond la 120 de kile?
Hai, Bond ca Bond, dar ce sa mai spune noi despre “Robin Hood”, sau alt personaj istoric ce probabil in realitate avea acnee iar in filme este interpretat de catre Leonardo Dicaprio.
Rusine din partea scenaristilor, ca ii considera pe ăştia ce au facut diverse ispravi ca niste baietasi cu pachet de 8 patratele la abdomen si pe cocosatul de la Notre-Dame un cacacios.
A, si sa mai revin putin la filmul de mai sus. Nenea Vassili, in tot razboiul asta isi trage o gagica, pe nume Tania Chernova, o fata ce s-a inrolat in armata din cauza dorului de partrie, interpretata aici de catre Rachel Weisz, o minutatie de fata. Totusi, timpul ii demonstreaza din nou scenaristului ca se inseala in privinta asemanarii personajelor, deoarece Chernova avea sanii apropiati de buric, nasul nu prea drept, iar fruntea aia lată pun pariu ca speria sergentii armatei rosii. Despre ochelari nici nu se mai pune problema. Daca va intrebati de unde stiu atat de mult despre Chernova, am sa va raspund succint cu o alta intrebare:
Hai ma ce dracu, Ecaterina Teodoroiu arata bine? ca si ea tot din cauza dorului de p…patrie s-a inrolat in armata.

Inamicul e aproape – Enemy at the Gates (2001)

Cu: Jude Law, Ed Harris, Rachel Weisz

Regia: Jean-Jacques Annaud

Genul: actiune, dragoste, thriller

In anul 1942, nazistii inainteaza distrugand tot in calea lor pe teritoriul rusesc. Sub conducerea lui Kruschew si insufletiti de eroul local, Vasili Zaitsev, cetatenii Stalingradului opun rezistenta…

Trailer Enemy at the Gates

(Sursa foto: Wikipedia)

Tocmai am terminat de vazut filmul Knowing, un alt film despre sfarsitul lumii, extraterestrii si alte bazdaganii. Ce sa spun, e bun filmul, e de un 8.50, asta pentru ca in el joaca si Nicolas Cage, dar nu despre astra vroiam sa vorbesc ci despre punctul de vedere in care este perceput sfarsitul in mai toate filmele.
Incepand cu partea dura care implica moartea populatie, mai in toate filmele vizionate, toti mor. Ma refer la oameni, exceptand restul fiintelor. Serios, ca niciodata nu am vazut intr-un film ca un tantalau betiv ce a cazut din greseala intr-un canal sa scape cu bine cerand niste castraveti murati dupa ce toata planeta este rasa de catre o specie hidoasa de extraterestrii ori de vreun potop spumos.
A doua parte imaginata este haosul. Toti se imbulzesc la chioscul din colt al cartierului pentru a fura diverse obiecte. De la oja, pana la ridichii, toate folosesc in viziunea regizorului, unui individ, cu 5 minute inaintea mortii lui. Ca si in expresia:
- Florico’, hai sa ne prinda si pe noi sfarsitul lumii cu unghiile facute, fata!
Daca esti norocos si nu vezi haos in finalul filmului cu siguranta o sa ai parte de persoanje inmarmurite ce privesc televizorul. Nu se poate altcumva deoarece in aceste momente musai se gaseste cate un crainic american ce anunta printre lacrimi ca sfaristul lumii a venit, indrumand lumea la calm si la celebrul romanesc “stati la locurile voastre!”.
Hai ma ce dracu, cine ar mai face emisiune cu 2 minute inainte de sfarsitul lumii (excluzandu-l pe Dan Diaconescu).

Numere fatale – Knowing (2009)

Cu: Nicolas Cage, Chandler Canterbury, Rose Byrne

Regia: Alex Proyas

Genul: thriller, mister, drama

In 1958, la finalizarea a unei noi scoli, se decide sa se creeze o capsula a timpului pentru generatiile viitoare, in care vor fi introduse desenele unui grup de elevi. Dar unul dintre elevi, o fetita…

Trailer Knowing

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris despre filme si iata ca s-au strans cateva.

-Pai sa incep cu cel mai recent si anume cu Schindler’s List (1993) . Filmul dezvaluie in alb si negru povestea adevarata a lui Oscar Schindler, un om de afaceri german ce a reusit sa salveze de la moarte in timpul celui de al doilea razboi mondial aproximativ 1200 de evrei prin intermediul unei mici fabrici de confectie a emailurilor.
Filmul este foarte dur, violenta predomind mai ales prin scenele in care evreii sunt executati. Chiar daca este realizat in anul 1993, Steven Spielberg a decis sa foloseasca BW-ul pentru a da impresia unui film vechi si a aduce spectatorul mai aproape de evenimentele petrecute.
Nota: 8.50

- Despre King Kong (2005) nu cred ca trebuie sa vorbesc prea mult. E arhicunoscut si seama cu Lord of The Rings pe care nu l-am vazut, dar l-am inteles pentru ca am vazut King Kong si e realizat de acelasi regizor. Got it?
Nota: 7.20

- Serios, nu stiu pe ce criteriu se ia un oscar deoarece Crash (2004) nu impresioneaza prin nimic. A… poate doar prin scena cand Ludacris calca un chinez dupa care hotaraste sa il transporte la spital… cu ajutoul puntii spate a camionetei.
Nota: 7

- New in Town (2009) e un film de duzina american. Ea, fata de oras, este trimisa in negura unui satuc taranesc pentru a prelua o fabricuta falimentara. Se indragosteste asa de mult de localnici ca si dr. Queen, incat hotaraste sa cumpere firma si sa o dirijeze cu mana forte alaturi de una bucata mascul vacar. continue reading…