sunt jos

Nu stiu daca sunt beat, dar e cert ca mi-am adus aminte de ceva ce mi-a “tulburat” copilaria; mi-am adus aminte de elefănţelul cu apa. Da, ala de il umpleai cu apa, avea un dop undeva prin fundul plasticat al elefantului folosit pentru a inmagazina presiunea apei, apa ce urma a fi ulterior evacuata pe trompa “animalului” in scopul “impuscarii” adversarului.
Juca rolul unui pistol cu apa; era greu de utilizat pentru ca nu avea tragaci iar pentru impuscarea inamicului trebuia apasata burta elefantului. Era realizat dintr-un plastic moale din cate tin minte. Capatul trompei era prevazut cu o duza de pulverizare ce-mi dadea deseori batai de cap. Mai ales la modelul cu alimentare pe trompa (ca era si unul din ala).

Stiu ca la un moment dat imi cumparasera ai mei un pistol adevarat cu apa, verzui, transparent. Mi l-au cumparat mie, dar cum avea si am un frate mai mare, si l-a insusit, astfel incat eu am ramas tot cu vechiul elefant.
In “razboaie”, ca un combatant modern, el reusea mereu sa ma faca fleaşcă cu micul pistolaş chinezesc, eu fiind inca inarmat cu un elefant comunist.
Numai ca, pistoalele alea chinezesti aveau o defectiune. Ma rog, aveau mai multe… dar principala se lega de faptul erau usor casabile.
Se spargeau al dracului de repede, iar o mica fisura facea sa se scurca apa inmagazinata intr-un ritm alarmant – motiv de bucurie pentru mine si elefantul comunist.
Uneori chinezariile astea se lipeau cu penandez sau super glue (aka. prelandez sau superglu’), fiind tocmai bune pentru inca un razboi.

Mai tarziu am avut ocazia de “a-mi” achizitona un super liquidator (un fel de pistol cu apa mai mare, ce-l numeam atunci super lipidator) cu care imi stropeam vecinele, doar cu scopul de a le face sa il certe pe fratele meu, cu expresii precum: “frate-tu ala bombeu iar m-a stropit cu apa, uite cum mi-a facut tricoul…”.
Si rau ii parea lui…

Ce mai vremuri…

Numai pe seara am reusit sa beau trei cutii de bere. Acum ma doare ficatul, pesemne imi bate in teava…
Dar stiti de ce am baut?
Pentru ca aveam un furuncul de stors in vecinatatea urechii, si un furuncul in vecinatatea urechii e mai dureros decat o nastere.
Problema e ca sub influenta alcoolului, nu prea mai percepi durerea cu o asemenea intensitate, dar risti sa nu mai ai precizia de a nimeri si intepa furunculul cu un ac medicinal.
Si asta e destul de rau, ca la inceput, cand esti cuprins de aburii alcoolului vei canta “O brad frumos”, dar cand te vei trezi vei observa ca ai obrazul perforat in nenumarate locuri.

Sa golesti paharele, iar dupa asta sa te apuci de intreprins alte chestii, nu poate fi tocmai un lucru inteligent.
Astfel incat dupa ce ai baut aproape 2 litri de bere, nu e tocmai indicat sa te apuci de mesterit la instalatia electrica a casei, cautand sau nu senzatii tari.
Nu e indicat dar nu si interzis. Mai ales pentru mine, cand alaltaieri, dupa aproximativ doi litri de bere, m-am apucat de fixat firele instalatie improvizate – ce de mai bine de doi ani, imi imprejmuieste dormitorul aproape de la un cap la altul. Instalatie de iarna, cu beculete colorate, instalatie ce mi-a fost lene sa o dau jos probabil si din cauza faptului ca uneori da o lumina… blajină.

Luru mare nu e de fixat la ea si la fire implicit, ci doar de introdus doua tije mici, in gaurelele prizei, pentru a o face sa lumineze – dar cum eram beat si limba ceasului de perete fluctuand intre ora 3.30 si 4 dimineata, treaba devine mult mai complicata.
Imbarbatat de aburii alcoolului, apuc tijele si le introduc rapid in priza. Nimic!
Scot o tija din priza, pun mana pe ea, dupa care o bag la loc. O scot si pe a doua, iar dupa 2 secunde imi dau seama ca ceva imi tot inteapa cotul.
Era curentul bineinteles, care nu-si gasise altceva mai bun decat sa gadile cotul unui betiv. Tot, bineinteles, el, naprasnicul, m-a facut sa tip ca din gura de sarpe, trezind eventual din somn aproximativ 2-3 vecini.

Partea proasta la mine e ca, atunci cand ma lovesc, ori imi produc rani asupra propriului corp – voluntare sau in(…) – râd. Râd al dracului de tare!
De data asta am inceput sa rad, dar si sa injur. Probabil din cauza alcoolului.

***

Dupa cum se poate observa si in pagina “Despre”, uneori incurc insecticidul cu odorizanul de camera.
Poate s-a intrebat cineva, ori ceva, vreodata, cum vine asta.
Pai eram anul trecut, intr-o tagma revelioneasca, ca sa nu spun ca faceam parte din cenaclul bautorilor de gin, aciuat in preajma revelionului, doar pentru consumul gratis de alcool bun si rece.
Era ora 3, cred, petrecerea a inceput sa ia un fagas nedorit. Indivizii, trei la numar, ramasi din ultimul recensamand de bautrua – ca se bea normal, pe grupe, berarii la berari, ginarii la ginari, ţuicarii la ţuicari, ca nu te puteai amesteca unde nu-ti dorea stomacul – ramand intr-o camera maricică, cu o combină si o masa plina de gin.

Facand o paratenza, as dori sa mentionez faptul ca e aproape imposibil dupa un sfert de sticla de gin sa-ti dai seama, daca un spary odorizant, este un spray odorizant, sau nu.
Cum petrecerea luase un fagas nedorit, dupa cum spuneam mai sus, din toate privintele, am apucat bucatica de spary si dai. Si dai, si dai, si dai! Până la fund.
Initial nu mi-am dat seama ca e un amarat de insecticid, pana cand o parte – mai treaza – a cenaclului a resimtit mirosul intepator, si pana cand bineinteles nu am mai putut respira in camere.
In acel moment am simtit nevoia de a iesi pe afara.

In centrul orasului se dadea o petrecere indracita, asta fiind anul trecut dupa cum bine, sau prost, spuneam deja.
Dupa cum bine sau prost spuneam deja, anul trecut, in orasul unde am petrecut revelionul, nu a nins mai deloc. Sau cel putin asa mi-am dat seama din spusele unor indivizi si din aspectul strazilor, mult prea curate, pentru o data de 2 si 3 ianuarie.
In ciuda faptului ca nu a nins pe data de 1 ianuarie 2009, eu credeam ca afara e zapada cat casa, ba chiar ghetus.

Dar de unde mama, erau doar sticle sparte…
Mi-am dat seama de lucrul asta, dupa 3 zile cand am vazut ca pantofii mei erau mai taiati decat un emo. Normal, orice betiv iubeste o partie pe care poate patina, din orice ar fi ea realizata.

***

Treaba cu şosetele o sa o povestesc mâine.

Am devenit foarte rau de la un timp. “De la un timp” reprezentand chiar una, sau hai… doua luni, in urma.
Deci plasez inceputurile rautatii mele undeva prin luna septembrie, sau chiar august. A trecut ceva vreme, si mi-am dat seama ca sunt schimbat, complet schimbat. Inainte eram un om bun, cumsecade, cu o vorba blajina, cu mult tact si multa intelgere.

De la un timp, dupa cum spuneam mai sus, toate atributele au cazut intr-o groapa cu mizerie, si iata-ma! Omul, care glumeste pe seama semenilor (ah, ce urat suna), omul care ia in deradere totul, omul care spune tot ce-i vine la gura fara a-i pasa catusi de putin de ce crede celalat. Tipul ce-ti spune ca dragostea e inventia unui vanzator de flori atunci cand tu ai fluturi in stomac, tipul ce nu-ti spune o vorba buna atunci cand tu plangi si lumea din jurul tau pare a se darama.
As putea considera ca sunt omul ce iubese rautatea si declinul aproapelui, dar chiar nu-mi doresc sa zic asa ceva, pentru ca stiu ca odata am fost o persoana mult mai buna.
O persoana ce a ajutat, o persoana ce a daruit si s-a daruit, cineva care a stiut sa simta universul ca pe un conglomerat de fericire. O fericire aparenta ce-i drept, prvita cu ochi mult prea buni.
Un simplu individ mic si neinsemnat ce credea ca poate aduce zambetul pe chipul oamenilor printr-o simpla prezenta in peisaj.

Precum actul unui comediant, precum vremea unui actor ce joaca acelasi rol, asa mi s-a dus si mie “faima”, ca un smarald tocit ce-si pierderde pe fiecare zi stralucirea, ca si un interpret ce intra in negura uitarii.
Personalitatea mea a inceput sa fie tratata cu indiferenta. Iar indiferenta ucide!
Te omoara secunda cu secunda, atunci cand cineva te trateaza astfel, facandu-te o persoana introvertita, din omul ce ai fost candva un izvor de noutati si fericire.
Indiferenta te face sa te simtiti mic, un bold, neinsemnat, ruginit, nefolositor.

Considerandu-te astfel vei ajunge sa-ti urasti semenii. Vei ajunge in pozitia mea. Sa doresti raul, sa-ti doresti ca tu sa fii “TU”, TU-ul ce nu exista, TU-ul imaginar, TU-ul plin de ura si dispret, TU-ul care nu a reusit sa para niciodata mai bun decat este.

Asta trebuie sa se opreasca. Niciodata nu poti fi mai bun decat ceea ce esti. Pentru ca atunci cand vei incerca sa fii, acel tu, modificat in orice forma, vei da gres.
Vei fi doar o imagine modificat a ceea ce esti in sine. A propriei persoane. O anabolizare a tu-ului.
Iar aceasta modificarea se datoreaza doar a celor ce te percep ca fiind un “tu” neinteresant.

“tu” esti ceea ce esti, nu ceea ce vrei sa fii!

eu sunt omul ce am incercat sa fiu un “TU” ideal, din cauza indiferentei celor din jur.

Si uite ce am ajuns… . Omul, rautacios, nesimtit si ignorant. Am ajuns unul de-al lor. Am ajuns un INDIFERENT!

Serios ca nu inteleg persoanele care spun ca nu isi amintesc nimic dupa ce au consumat acool in cantitati industriale. Gargara toatal! lucrurile se leaga si chiar se leaga bine, iti amintesti totul chiar cu lux de amanunte, cel putin eu. Si nu ma diferentiez de altii pentru ca sunt om, si stiu ca de revelion am dat cu insecticid in apartament crezand ca e odorizant de camera, imi aduc perfect aminte cand mi-am injurat un coleg de tot neamul de fata cu tatal lui pentru ca bause ca jita (a se citi vita), imi amintesc bine ca dupa trei beri alergam dupa o karatista de trei ori mai mare ca mine cu ganduri necurate.
Ehe, si la French Kiss, suna una bucata de gagica si se apuca sa povesteasca o intamplare destul de stranie.
Iaca la un banchet, tipa a consumat aprox. 2 pahare de vin dupa care s-a retras frumusel in camera ei. Dupa 5 minute a aparut si una bucata amic (gen bro. cum numesc fetele din ziua de azi un prieten apropiat) cu ganduri perverse.
A doua zi dimineata, fata s-a trezit dezvirginata, si culmea, totul ii parea necunoscut. Eh, pe dracu, ai baut 2 pahare de vin si prin minune ai uitat tot ce ti s-a intamplat in noaptea aia.
Eu cred ca toata chestia asta are un aer misterios doar pentru cei din afara tartacutei duduii. Ea, avand mustrari de constiinta, ii pare totul mai usor daca spune ca nu isi mai aminteste, rugand alte persoane sa ii arate domn’le cum sta treaba.
Mi-a placut foarte mult parerea uneia dintre prezentatoare cum ca fata, la betie, poate a intretinut relatii sexuale cu alti baieti, sau poate doar  i se pare ca fusese dezvirginata.
La auzul acestei vesti, duduia s-a pus putin pe ganduri si a zis: ” Tot ce e posbili! ”
Lasand asta la o parte, cainii vagabonzi si cocosii ce se aud din capatul celalat al firului, French Kiss e tare si ma distreaza.
Oare Kiss Fm nu mai are bani de un nou domeniu si putina gazduire pentru aceasta emisiune, de au host pe wordpress?

Pentru mine!
Deja am consumat toata berea planificata pentru mâine asa ca mâine nu stiu ce am sa fac. Asa… si am prapadit la hypermarket o droaie de bani pe 2 sticle de vin si cateva nimicuri, de-abia acum am observat cat de mult s-au scumpit chestiile astea pe aici. In fine, imi pare rau ca am daruit altuciva melodia mea de suflet pentru LMA, asa ca de data asta am sa am ceva asa mai lejereanu, repartizat pe grupe de varste si sex.

1. Daca nu ai un kil de bere la bord nu ti-o recomand, asa ca treci direct la a doua.

continue reading…

De faptul ca si strainii au melodii de tot cacatu, nu se mai mira nimeni, de mirat ma mir eu de ce nu sunt promovati Parazitii sau alti artisti mai mult sau mai putin renumiti. Si ce ma face sa scriu postul asta e noua melodie a “pitipoancelor” de la Pussycat Dolls ce se numeste  When I Grow Up.  Daca traducem versurile, ele vor suna ca visul unei “cocalare” romance, ce is doreste un viitor mult prea luminos pentru inteligenta ei. Dupa cum se vede si din videoclip, cocalarismul invadeaza toata lumea, indiferent de rasa varsta sau orientare sexuala.

Acum revin cu o intrebare fireasca… de ce trebuie sa fiu stresat de o melodie ca asta la radio? inteleg, am cd-player calculator alte chestii… pot asculta ce vreau, dar vad ca tot ce conteaza la un radio e ca piesa difuzata sa fie comerciala. Ce e comercial la noi, punem, ce e comercial in afara…. invatam!  Dar totusi vreau sa vad cat va dura longevitatea acestor formatii…, se va compara vreuna cu Metallica, Santogold, Enrique s.a.m.d.

Sincer ma asteptam mai mult din partea  Pussycat Dolls.

Pentru disconfort auditiv press play
[trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/calin26/42e6773fc4f35c[/trilu-audio]