sunt jos

[...]
T.R: nici nu mai angajeaza nici nu da afara
T.R: asa ca…
.Eu.: mama
.Eu.: era azi intr-un 2
.Eu.: aglomeratie
.Eu.: ceva de speriat
continue reading…

Povestiv-as sa va povestesc, caci multe episoade imi trec amu’ prin minte. Punandu-mi gandurile intr-o oarecare ordine, am sa imprim digital mai mult de 6000 de cuvinte, intr-o istorioara ce odinioara a fost realitate.

Iaca aveam, cativa ani, (dar asta conteaza prea putin), iar alaturi de fratele, varul si parintii mei (vezi… de aici sa iti dai seama ca aveam destui de putini) plecaram intr-o excursioara la Calimanesti, la auzul unei vesti ce ar fi dat in vileag faptul ca prin zona se gasesc izvoare termale, ce numai bine fac durerilor mele de rinichi, ale tatucai de stomac si cam atat…  ca restul familiei il stiu intreg, si la minte si la trup.

Mama tocmai achizitionase o minunatie de cort, in urma cu vreo 2 ani, pe care il rodasem deja la Ocnele Mari. Ah… si ce de chestii s-au intamplat si pe acolo. De ocnele mari imi aduc aminte cu mare drag, caci acolo m-a apucat o diaree sora cu moartea. Probabil maine am sa va povestesc totul. Probabil… Am zis !

Revenind la cortul mamei, spuneam ca era o minunatie, da… era un cort pe principiu nou. Nu se mai pomenise inca in romania aseamenea tehnologie, pentru ca era simplu dar in acelasi timp destul de complicat. Erau 2 bete lungi de 4 m, alcatuite din mai multe segmente flexibile si o prelata dubla, care de fapt, era cortul in sine. Acum pe tot drumul gasesti tipul asta de cort, atunci era doar la inceput. La ocnele mari ne chinuisem 6 ore sa ii dam de cap.
Drumul a inceput de dimineata, cu a noastra dacie portocalie. Tata asa era invatat, sa plece inca de pe la 6, ca na… intervenea neprevazutul si pe langa asta iti putea fierbe si apa la masina. Lucru care s-a si intamplat la vreo 65 de km de Pitesti.
Am oprit, caci era musai ca masina sa nu dea in clocot. Norocul nostru ca am gasit o masa pentru picnic si am avut timp sa degustam cateva mancaruri din timp ambalate de catre mama.
Masina s-a racit si ea, si pentru a nu mai fierbe motorul, a trebuit sa blocam termostatul. O rezolvare destul de romaneasca a problemei, caci daca se blocheaza termostatul, masina practic, functioneaza ca pe timp de iarna, “bagand” caldura in habitaclu. Asa ca am mers tot drumul, dus si intors pe o caldura de 24 de grade, exterior… Ca interior erau pe putin 35. Mama lui a dracu de termostat, ca il mai tin minte si acum, arata cam asa, si ne-a cam mancat ficatii in toate drumetiile cu dacia.
continue reading…