Din vechea industrie petroliera a statului romanesc, vine un nenea Gigel, fost electrician AMC (abreviere: Aparate de Masura si Control) si rosteste putin nemultumit:
“Pentru mine era mai greu drumul pana la serviciu decat munca de acolo. Noi, ăstia de la AMC, ne facuseram si paturi, eu imi adusesem si perna de acasa, daca faceam schimbul 3, sa stam si noi linistiti.
Ne sunau aia de jos (n.n. alte instalatii ale vechiului combinat petrochimic pitestean, deservite de sectia AMC) si ne chemau la interventii. Le spuneam, hai ma ca venit imediat, si ajungeam dupa trei ore.
[...] Ce viata ami mai dus! [...]
Acum am iesit la pensie! Am pensia 13 milioane.
Nu-mi convine, castigam mai mult la serviciu!”
Da, se pare ca m-am molipsit si nu ma pot abtine de la a publica anumite cautari. Mea culpa, dar mi-au adus un zambet acum cateva zile, si zic: nu e oare urat sa le tin dor pentru mine?
Incep cu o cautare timida, ce implica al meu cuvant de rahat. Turcesc ce e drept…
Si uite [Citeşte mai departe în: 

