Ma astepta de ceva vreme buna o fotoleapşa de la Spit it out. Eh, iata ca astazi am prins o zi buna in care “biroul” meu a scapat de toate mizeriile gazduite.
In sensul de cd-uri, pachete de ciunga, pahare, baterii, cabluri de date si praf, iar profitand de aceasta ocazie, l-am pozat.
La serviciu n-am birou, pentru ca nu prea am serviciu, asa ca ma voi lauda doar cu cel de acasa. Nu cu serviciul ci cu biroul 
Iată:
Eh, acum trebuie putin lamurita toata situatia.
In partea din dreapta sus se poate intrezari un ursulet de plus. Eh, il cheama sugestiv Gogu’, denumit astfel dupa alte 4 milioane de romani. De fapt nu a fost botezat dinainte, sau cel putin eu nu pot detine astfel de informatii, asa ca am decis, dupa ce l-am primit, sa-l adopt si sa-l botez crestineste, numindu-l astfel, la pura intamplare, Gogu’. L-am primit la scurt timp dupa dalmatianul de cauciuc cu supapa (o sa va spun cateva vorbe despre el alta data), adica undeva acum 2 ani jumate.
E o minunatie de ursulet de plus, dar e slobod la gura. Astfel incat, la o simpla apasare a labei lui de urs pufos, va incepe sa injure ca toti dracii. Incepe suav cu o melodie, continuand sa cante de zor Fuck Fuck Fuck! tinand-o astfel pana la sfarsit. Bine… asa o tinea pana cand i s-au cam terminat bateriile si dintr-o data in loc de injuraturi a inceput sa indruge un fel de melodie rock satanica.
Pesemne ca si un ursulet de plus poate “lua Braila”.
La inceput mi-a placut, ca injura frumos, dar de cand cu satanismenele si bateriile, are interdictie pe labuta, iar daca cineva il va atinge din greseala, doar o perna aruncata peste urs il va face sa taca.
In coltul diametral opus, se afla relicva, cadavrul decedat bineinteles (spun asa pentru ca pare doar putin ofiliti din cauza iernii) a celebrului bonsai ce odata imi inverzea camera albastra.
A murit saracul dupa ce a indurat o sete istovitoare timp de o saptmana. L-am lasat “cu dintii cracile la gard” dupa ce am plecat la peşte uitand complet de el. Acum ii pastrez ramasitele doar de decor. Se poate observa in poza alaturata lui, cum arata cand era tânăr ficior.
Vai de copilul ala care il voi avea…
Desupra ecranului puteti observa o foaie taiata, o matrita, pentru a-mi eticheta cu adresa blogului, mapa cu care obisnuiesc sa ma duc la facultate. Si eventual unele din caiete, unele din cursuri si pereti ai institutiilor si masini si mai vedem ce se gaseste…
Asta da propaganda!
Foaia a stat si ea multe zile pe biroul meu, deoarece, dupa taiere, mi s-a facut rau din motive necunoscute, dupa ce mi-am taiat adanc degetul stang cu cutterul ce-l utilizasem la taiere literelor din foaie. Litere ce pot fi observate, mai jos sub tastatura.
A, da si tastatura, ce are obiceiul de a se mai aprinde din cand in cand, inlesnindu-mi noptile intunecate in care trebuie sa “bat la tastatura”.
E primita cadou de la fratele meu cel scump si drag. :X
Pentru mai multe poze apsa butonul de mai jos. Da, ala in care scrie “Citeste mai departe”
Intr-un final, cine doreste sa se molipseasca tacit cu fotoleapsa asta, este rugat sa o preia.
Chiar vreau sa vad birourile tuturor indivizilor/individelor ce-mi populeaza blogroll-ul
Alt inteligent ce si-a dat seama ca marirea pensiilor, si a salariilor profesorilor au fost doar niste intoxicatii ale unor indivizi folosite doar pentru campania electorala.
Iata cum evolueaza politica in tarisoara noastra daraga: Crin Antonescu, la baze, un simplu profesor de istorie, ce ajunge derutat deputat prin ‘93 si ministru al tineretului si sportului prin [Citeşte mai departe în: 
